ICCJ. Decizia nr. 1014/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1014/2008
Dosar nr. 1570/54/2007
Şedinţa publică din 12 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 240 din 2 august 2007 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de SC N.L. SRL în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj – Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Dolj, dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 92/2007 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 2497/2007 până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea sentinţei se reţine că actele administrative menţionate fac obiectul unei contestaţii întemeiate pe art. 175 C. proCod Fiscal, înregistrată la D.G.F.P. Dolj sub nr. 59588 din 27 iulie 2008, iar faptul că la controlul efectuat anterior cu privire la aceeaşi componentă fiscală nu s-au constatat neregularităţi, este de natură a crea instanţei o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului analizat în prezenta cauză.
Totodată, caracterul executoriu al deciziei de impunere justifică iminenţa pagubei invocată de reclamantă, constând în blocarea totală sau parţială a activităţii sale economice.
Astfel, instanţa de fond a constatat întrunite în cauză condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a dispune suspendarea actului administrativ, fiind totodată achitată cauţiunea prevăzută de art. 185 C. proCod Fiscal
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta D.G.F.P. Dolj, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct.9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea motivului său de recurs recurenta susţine că instanţa de fond a apreciat în mod greşit ca fiind întrunite în cauză condiţiile cazului bine-justificat şi pagubei iminente, astfel cum sunt prevăzute acestea de art. 14 şi art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamanta-intimată nu a făcut dovada începerii executării silite a actelor de impunere, iar prin actele financiar-contabile şi contractele depuse nu s-a dovedit în ce mod ar fi blocată activitatea sa datorită executării obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina sa.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că, potrivit art. 185 C. proCod Fiscal, introducerea contestaţiei la organul administrativ - fiscal competent nu suspendă executarea actului contestat.
Totodată, stabilirea suplimentară a unor obligaţii fiscale de peste 600.000 RON în sarcina societăţii - întreprindere mijlocie - şi argumentul că în trecut aceleaşi livrări efectuate de societate au fost calificate de organul fiscal ca „livrări intracomunitare", cu consecinţa scutirii de T.V.A. conform art. 143 alin. (2) C. proCod Fiscal, în timp ce la controlul recent s-a stabilit că societatea datorează T.V.A. pentru livrări similare – au constituit împrejurări suficiente pentru ca instanţa de fond să constate îndeplinite condiţiile cazului bine-justificat şi pagubei iminente.
Pentru considerentele menţionate, apreciind ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond, Înalta Curte, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.g.F.P. Dolj împotriva sentinţei civile nr. 240 din 2 august 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1690/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1021/2008. Contencios → |
|---|
