ICCJ. Decizia nr. 1771/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1771
Dosar nr. 1445/33/200.
Şedinţa publică din 6 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 582 din 12 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul D.F., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, dispunând anularea hotărârii nr. 21.699 din 9 iunie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pentru perioada 15 octombrie 1940- 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul, împreună cu mama sa, a părăsit localitatea de domiciliu, plecând în localitatea Turda, din cauza persecuţiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria, fiind refugiat, în perioada octombrie 1940-1945.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând că este netemeinică şi nelegală şi invocândprevederile art. 304 C. proc. civ. În motivarea recursului, Casa Judeţeană de Pensii Cluj arată, în esenţă, că probatoriul administrat în cauză nu este concludent şi că, raportat la acesta, în mod greşit instanţa a stabilit calitatea de refugiat a reclamantului şi i-a acordat drepturile compensatorii prevăzute de lege. De asemenea, arată recurenta, deşi martorii declară că întoarcerea reclamantului în localitatea de domiciliu a avut loc în anul 1944, instanţa de fond în mod greşit a reţinut ca dată de sfârşit a refugiului anul 1945.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. l lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 61 din acelaşi act normativ, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Or, din declaraţiile notariale ale martorilor C.L. şi T.I. (f.6 şi 7 - dosar fond), ambii beneficiari ai drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999 (f.9 şi 10 - dosar fond), precum şi a martorilor M.T. şi I.F., audiaţi nemijlocit de către instanţa de judecată (f.26 şi 30 - dosar fond), rezultă într-adevăr că, din cauza persecuţiilor etnice la care erau supuşi, ca urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, reclamantul şi mama sa, care era evreică, s-au refugiat, în octombrie 1940, din localitatea de domiciliu, Cojocna, succesiv în localităţile Cojocna Nouă şi Turda, întorcându-se în localitatea de domiciliu în cursul lunii octombrie 1944.
În cauză, dovada refugiului reclamantului s-a făcut, aşadar, conform legii, instanţa de fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului drepturileprevăzute de OG nr. 105/1999, pentru perioada refugiului.
În mod greşit şi neîntemeiat, însă, a considerat instanţa de fond că perioada pentru care reclamantul beneficiază de drepturile compensatorii se încheie în martie 1945 iar nu în octombrie 1944, aşa cum rezultă în mod expres atât din cererea de chemare în judecată (f. 1dosar fond) cât şi din declaraţiile martorilor.
Drept urmare, recursul va fi admis iar sentinţa atacată va fi modificată cu privire la perioada refugiului, reţinându-se că acesta este cuprins între 15 octombrie 1940 şi 15 octombrie 1944, perioadă pentru care vor fi acordate intimatului-reclamant drepturile prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 582 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 se acordă pentru perioada 15 octombrie 1940-15 octombrie 1944.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 177/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1772/2008. Contencios → |
|---|
