ICCJ. Decizia nr. 1775/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1775
Dosar nr. 1322/59/200.
Şedinţa publică din 6 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 291 din 7 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta P.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, dispunând anularea adresei nr. 14438 din 1 august 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită pe numele reclamantei, în calitatea sa de soţie supravieţuitoare a defunctului P.R., o hotărâre prin care să-i recunoască drepturile stabilite de Legea nr. 189/2000, potrivit art. 1 lit. c), art. 2 alin. (l) şi art. 3 din acest act normativ.
De asemenea, ca o chestiune prealabilă, instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii acţiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, reţinând că, faţă de data actului atacat de reclamantă, 1 august 2007, acţiunea înregistrată la instanţă la data de 9 august 2007 este formulată în termen.
Pe fond, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că reclamanta a depus probe care demonstrează că părinţii soţului său P.R., decedat în prezent, s-au refugiat pe motive etnice din Bucovina şi s-au stabilit în raza judeţului Muscel, începând cu 28 iunie 1940, P.R. născându-se în perioada refugiului părinţilor săi, la data de 22 august 1941, în localitatea Racoviţa, raionul Piteşti. Aşa fiind, reţine instanţa de fond, soţul reclamantei a suferit toate consecinţele nefavorabile care au decurs din statutul de refugiat al părinţilor săi, acestea răsfrângându-se nemijlocit şi asupra sa iar reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, beneficiază de drepturile stabilite de lege.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, pârâta vizează două aspecte:
- respingerea greşită a excepţiei tardivităţii acţiunii, arătând că, faţă de hotărârea nr. 10170 din 2 aprilie 2007, prin care reclamantei i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de lege, cererea de chemare în judecată este formulată tardiv;
- acordarea greşită a drepturilor, faţă de împrejurarea că soţul reclamantei s-a născut după data strămutării părinţilor săi; în acest sens, recurenta-pârâtă a invocat adresa Ministerului Justiţiei nr. 72762/2005 şi precizările emise de Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale, care exclud de la beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 persoanele concepute după data strămutării părinţilor lor.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Cu privire la excepţia tardivităţii formulării acţiunii, se va reţine că este neîntemeiată, instanţa de fond în mod corect respingând-o, faţă de împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost formulată în termen, în raport cu data de 1 august 2008, când a fost emis de către pârâtă răspunsul la cererea de revizuire formulată de reclamantă, în temeiul art. 10 din OG nr. 105/1999.
Criticile recurentei sunt, de asemenea, neîntemeiate şi în ceea ce priveşte fondul cauzei.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. l lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Legiuitorul a urmărit, aşadar, ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
În cauză, este necontestat şi rezultă din dovezile administrate că soţul intimatei-reclamante s-a născut la data de 22 august 1941, după ce, în anul 1940, părinţii săi se refugiaseră, din motive etnice, din Bucovina în România.
Fiind născut în perioada refugiului părinţilor săi, soţul intimatei-reclamante a împărtăşit situaţia părinţilor refugiaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale refugiului care, începând cu data naşterii sale, s-au răsfrânt şi asupra sa, situaţie faţă de care, în mod corect a procedat instanţa de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, în calitate de soţie supravieţuitoare, drepturile prevăzute de art. 3 din OG nr. 105/1999.
Adresa Ministerului Justiţiei şi precizările emise de Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale, invocate de recurenta-pârâtă, potrivit cărora, de prevederile art. l lit. c) din OG nr. 105/1999 ar beneficia numai copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte de strămutare şi născuţi după strămutarea părinţilor, reprezintă punctul de vedere al autorităţilor emitente, acesta neputând avea ca efect restrângerea sferei de aplicare a unei legi.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei nr. 291 din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1773/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1784/2008. Contencios → |
|---|
