ICCJ. Decizia nr. 1853/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1853/2008
Dosar nr. 3870/2/200.
Şedinţa publică din 13 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul T.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.P.H., modificarea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 7895 din 21 decembrie 2006, în sensul de a se trece la rubricile „C" şi „E" din decizie faptul că reclamantul se încadrează în prevederile Legii nr. 19/2000 şi respectiv să fie modificat codul bolii din 106 în 135.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a formulat cerere de pensionare pentru limită de vârstă şi a solicitat să i se recunoască aplicabilitatea dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 19/2000, cererea sa fiind respinsă prin actul atacat în care se precizează că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile acelui articol de lege.
Reclamantul a indicat că handicapul de care suferă este preexistent calităţii de asigurat, fiind vorba de o boală congenitală aşa cum rezultă din actele medicale astfel încât trebuia să i se recunoască aplicabilitatea articolului menţionat.
Prin sentinţa nr. 2078 din 11 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios a administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului T.M., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că reclamantul a dobândit calitatea de asigurat la data de 20 iulie 1971 dată la care s-a angajat iar printr-un act de constatare a stării de sănătate întocmit de Comisia medicală de recrutare la 17 mai 1972 s-a constatat că acesta prezintă un suflu diastolic aspirativ parasternal stâng de intensitate medie.
În anul 1999 reclamantul a suferit o operaţie de protezare valvulară aortică fiind încadrat din acest an în gradul II de handicap.
Faţă de aceste împrejurări, instanţa de fond a constatat că în raport cu anul 1999 handicapul reclamantului nu era preexistent calităţii de asigurat, astfel încât nu era posibilă aplicarea art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs reclamantul T.M. invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs dezvoltate recurentul a arătat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că handicapul de care suferă este reprezentat de operaţia de protezare valvulară aortică pe care a suportat-o în anul 1999 şi nu de boală aortică de care suferea anterior şi care a determinat intervenţia chirurgicală.
A mai arătat recurentul că în adevăr, în legislaţia în materie nu este dată o definiţie a handicapului, însă art. 2 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 trimite la o afecţiune, care în cazul său este fizică, intervenţia chirurgicală neputând fi aşadar nici data ivirii handicapului şi nici dovada existenţei acestuia, mai cu seamă că şi instanţa de fond a admis că i-a fost recunoscută şi nu acordată calitatea de persoană cu handicap prin eliberarea certificatului în anul 1999, fiind însă eronată aprecierea potrivit cu care motivul recunoaşterii unei atare calităţi este operaţia suportată şi nu afecţiunea de care suferea şi anterior.
În fine, recurentul a mai susţinut că instanţa de fond nu a luat în considerare menţiunile cuprinse în diferitele acte depuse la dosar, cum ar fi certificatul nr. 6385 din 12 octombrie 2006 eliberat de Comisia de Evaluare Constanţa, solicitat în vederea pensionării, în care se menţionează că data ivirii handicapului este 17 mai 1972, respectiv data primului act medical care atestă existenţa afecţiunii. De altfel, după cum arată recurentul faptul că menţiunea din primul certificat eliberat în anul 1999, potrivit cu care afecţiunea de care suferă este din copilărie, nu a fost reluată în toate certificatele ulterioare, nu-i poate fi imputată căci este evident că aceeaşi afecţiune stă la baza eliberării certificatelor ulterioare şi în plus nu certificatul acordă calitatea de persoană cu handicap, ci reprezintă o dovadă a acestei calităţi.
Recursul este fondat în sensul şi pentru considerentele în continuare prezentate.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile legale aplicabile, incluzând art. 3041 C. proc. civ. şi faţă de criticile recurentului-reclamant, Înalta Curte reţine că în temeiul art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ. se impune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru cele în continuare arătate.
Recurentul-reclamant T.M. a sesizat instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect modificarea Deciziei de încadrare în gradul de handicap, nr. 7895 din 21 decembrie 2006, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru adulţi, respectiv a rubricilor „C" şi „E" şi a celei referitoare la codul bolii.
Recurentul-reclamant a solicitat ca în respectiva decizie, faţă de cele stipulate, să se precizeze că se încadrează totuşi în prevederile Legii nr. 19/2000, art. 47 alin. (1) lit. b), pentru pensionare ca persoană cu handicap, apreciind că data apariţiei handicapului este preexistentă calităţii de asigurat, cu atât mai mult cu cât rubrica „D" privitoare la data ivirii handicapului nu a fost completată.
În susţinerea cererii sale a depus la dosar pe lângă actele administrative contestate şi o serie de alte acte medicale referitoare la istoricul bolii sale, incluzând un alt certificat de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecţie socială, nr. 417 din 12 martie 1999, în care se menţionează că boala aortică de care suferă datează din copilărie (fila 12 dosar).
Deşi la termenul de judecată din 11 septembrie 2007, recurentul-reclamant a solicitat încuviinţarea probei cu efectuarea unei expertize de specialitate, instanţa de fond a considerat că date fiind actele medicale depuse, nu se impunea efectuarea unei expertize medicale.
Înalta Curte apreciază însă că o astfel de probă se impunea a fi efectuată, date fiind informaţiile şi datele contradictorii furnizate de actele medicale depuse, ce nu indică cu rezonabilă certitudine, inter alia, nici data ivirii handicapului şi nici dacă operaţia de protezare valvulară din anul 1999 suferită de reclamant a fost impusă de o afecţiune preexistentă, afecţiune ce poate avea sau nu o natură congenitală, sau dacă afecţiunea de care suferă reclamantul ar putea avea o natură reumatismală, după cum numai ipotetic se menţionează în întâmpinarea intimatei-pârâte.
Aşadar, pentru clarificarea acestor aspecte, în sensul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pentru corecta stabilire a faptelor şi în vederea justei aplicări a legii incidente, Înalta Curte, urmează să caseze hotărârea atacată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru completarea probatoriului cu expertiza medicală, în sensul arătat, urmând evident ca instanţa de rejudecare să solicite, dacă va socoti necesar şi orice alte documente/înscrisuri pe care le apreciază ca fiind utile în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.M. împotriva sentinţei civile nr. 2078 din 11 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, sSecţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal. Casează sentinţa atacată .
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1851/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1859/2008. Contencios → |
|---|
