ICCJ. Decizia nr. 1859/2008. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1859/2008
Dosar nr. 7431/2/200.
Şedinţa publică din 13 mai 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta S.F.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice solicitând anularea adresei emisă de pârât cu nr. VIIId/EN/9633 din 19 septembrie 2007; recunoaşterea dreptului reclamantei de a fi încadrată la cerere în rezidenţiat medicină de familie cu respectarea OUG nr. 58/2001, cu modificările ulterioare şi obligarea Ministerului Sănătăţii Publice să emită ordin de confirmare rezidenţiat pentru reclamantă.
În motivarea acţiunii s-a arătat că în luna noiembrie 2005 reclamanta a participat la concursul de rezidenţiat organizat de M.S.P., examen la care a obţinut punctaj de promovare, respectiv 562 punte, fără însă a se clasifica în limita posturilor existente pentru specialitatea în cadrul căreia a candidat.
Din punctul 22 pct.1 din Cap.VII al OMS nr. 1000/2005, pârâta a schimbat ipoteza avută în vedere de lege şi a restrâns în mod nelegal categoria candidaţilor care au obţinut un punctaj de promovare dar nu s-au calificat în limita locurilor publicate la grupa de specialităţi la care au participat numai la candidaţii absolvenţi ai facultăţii în anul 2005, cu licenţa în anul 2005 şi care vor fi confirmaţi la cerere ca medic de familie.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 1027 din 10 mai 2006, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 2919 din 15 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a constatat nelegalitatea părţii introductive a pct. 22 pct. 1 din Capitolul VII din OMS nr. 100/2005 şi a anulat această parte, recunoscând reclamanţilor din acel dosar dreptul de a fi încadraţi la cerere în rezidenţiat medicină de familie.
Susţine reclamanta că deşi s-a adresat cu memoriu pârâtului, în vederea recunoaşterii dreptului de a fi numită la cerere ca medic de familie, pârâtul refuză motivat de faptul că anularea OMS nr. 100/2005 s-a făcut numai în raport cu reclamanţii din dosarul în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1027/2006.
Prin sentinţa nr. 3164 din 5 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei S.F.M., a anulat actul emis de MSP nr.VIIId/EN/9633 din 19 septembrie 2007, a recunoscut dreptul reclamantei de a fi încadrată, la cerere, în rezidenţiat medicină de familie, cu respectarea OUG nr. 58/2001, a obligat pârâtul să emită un ordin de confirmare în rezidenţiat pentru reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că faţă de dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, răspunsul pârâtului concretizat în adresa emisă de sub nr. VIIId/ EN/9633 din 19 septembrie 2007 apare ca un refuz nejustificat de a soluţiona cererea reclamantei căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. (3) din OUG nr. 58/2001, în ceea ce priveşte confirmarea la cerere ca rezident medicină de familie, neavând importanţă anul absolvirii sau anul obţinerii licenţei.
Faţă de împrejurarea că reclamanta în luna noiembrie 2005 a participat la concursul de rezidenţiat organizat de MSP, examen la care a obţinut punctaj de promovare, respectiv 562 puncte, fără însă a se clasifica în limita posturilor existente pentru specialitatea în cadrul căreia a candidat, instanţa de fond a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea reclamantei în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. i) raportat la alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Sănătăţii Publice, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantă.
A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-au susţinut, în esenţă, următoarele:
1. Prima instanţă a pronunţat o hotărâre fără să verifice tardivitatea formulării cererii reclamantei, care constituie plângerea prealabilă.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile OUG nr. 58/2001 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „începând cu promoţia 2005 de absolvenţi licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, candidaţii care la concursul de rezidenţiat obţin punctaj de promovare, dar nu se clasifică în limita numărului de locuri publicate la grupa de specialităţi la care au participat sunt confirmaţi, la cerere, ca rezidenţi medicină de familie".
Prin urmare, dacă aceasta dorea să obţină confirmarea ca medic de familie, trebuia să solicite acest lucru în termen de 30 de zile de la data afişării rezultatelor de la rezidenţiat.
În anul 2005, examenul de rezidenţiat a fost susţinut în data de 20 noiembrie, rezultatele fiind afişate cu două zile mai târziu, astfel încât introducerea cererii numai în luna septembrie 2007 face acţiunea inadmisibilă.
2. Prevederile OMS nr. 1000/2005 se încadrează în limitele legii şi nu realizează o restrângere a unor drepturi, sintagma „promoţia 2005" utilizată la pct. 22 pct. 1 din Cap. VII având în vedere anul absolvirii şi nu un moment temporal, substantivul „promoţie" indicând o serie de absolvenţi.
De altfel, susţine recurentul, pentru promoţiile anterioare s-au aplicat prevederile legale existente la acel moment şi de care aceştia au beneficiat.
Astfel, art. 7 din Legea nr. 41/2002 pentru aprobarea OUG nr. 58/2001 a reglementat o stagiatură cu o durată de un an, stagiatură desfiinţată începând cu promoţia 2005 prin Legea nr. 463/2004, drepturile medicilor fiind diferite, aşadar, anterior şi după anul 2005.
Legea nr. 463/2004 a aliniat modalitatea de obţinere a dreptului de liberă practică în profesia de medic, medic dentist şi farmacist la normele europene prin desfiinţarea stagiaturii de un an, începând cu anul 2005 de absolvenţi UMF şi acordarea în cazul acestora a dreptului de exercitare a profesiei după confirmarea ca specialişti.
Recursul este fondat.
Analizând actele dosarului, motivul de recurs invocat de recurent şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă cenzurii instanţei de control judiciar, pentru considerentele în continuare arătate.
OUG nr. 58/2001, aprobată prin Legea nr. 41/2002, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar.
Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din acest act normativ, rezidenţiatul, ca formă de pregătire postuniversitară a absolvenţilor licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, medicină dentară şi farmacie, este organizat conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii. Acesta se organizează anual, sub forma rezidenţiatului pe loc şi/ sau a rezidenţiatului pe post, în funcţie de numărul necesar de specialişti reţinut pe ţară de Ministerul Sănătăţii, în specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală.
În conformitate cu dispoziţiile art.6 din acelaşi act normativ, înscrierea la concursurile de rezidenţiat se poate face şi imediat după promovarea examenului de licenţă sau/ şi înaintea finalizării anului de stagiatură, în vederea asigurării obţinerii specializării la vârste mai apropiate de tendinţele actuale ale standardelor internaţionale.
Absolvenţii licenţiaţi în condiţiile alin. (1), anterior anului 2005, dobândesc dreptul de liberă practică după un an de rezidenţiat, conform prevederilor legale anterioare. Începând cu promoţia 2005 de absolvenţi licenţiaţi, dobândirea dreptului de liberă practică se face după promovarea examenului de medic specialist.
De asemenea, începând cu aceeaşi promoţie, absolvenţii licenţiaţi care la concursul de rezidenţiat obţin punctaj de promovare dar nu se clasifică în limita numărului de locuri publicate la grupa de specialităţi la care au participat, sunt confirmaţi, la cerere, ca rezidenţi medicină de familie.
Potrivit art. 7 alin. (1) din OUG nr. 51/2001, absolvenţii licenţiaţi anterior promoţiei 2005 efectuează stagiatura cu durata de un an, conform metodologiei MS şi dobândesc dreptul de liberă practică la finalizarea acesteia, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) această categorie de absolvenţi obţine statutul de medic, medicină generală, stomatologie, farmacie, la aceeaşi dată.
Metodologia pentru desfăşurarea concursului de rezidenţiat, sesiunea 20 noiembrie 2005 a fost aprobată prin Ordinul nr. 1000/2005 al Ministrului Sănătăţii.
Potrivit pct. 22.1 din această metodologie, pentru absolvenţii facultăţilor de medicină promoţia 2005 (absolvirea facultăţii în anul 2005, cu licenţă în 2005) candidaţii care la concursul de rezidenţiat au obţinut punctajul de promovare, dar nu s-au calificat în limita numărului de locuri publicate la grupa de specialitate la care au participat, vor fi confirmaţi, la cerere, ca rezidenţi în medicina de familie, această redistribuire având loc după ce se repartizează cei reuşiţi în limita locurilor publicate pentru fiecare grupă de specialităţi, pe baza unui punctaj ponderat, calculat în funcţie de punctajul obţinut în concurs de către comisia comună zonală de rezidenţiat şi validat de comisia centrală de rezidenţiat.
Rezultă din aceste prevederi legale că redistribuirea către medicina de familie se poate face numai pe baza unei astfel de opţiuni a candidatului interesat, exprimată expres anterior confirmării rezultatelor concursului naţional prin ordin al ministrului sănătăţii, act administrativ susceptibil de a fi atacat în contencios administrativ, cu respectarea condiţiilor impuse prin art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 109 alin. (2) C. proc. civ., pentru corecta sesizare a instanţei specializate.
Reclamanta nu a formulat cerere pentru a fi confirmată ca rezident în medicina de familie, anterior confirmării rezultatelor concursului naţional şi nu a înţeles să atacate ordinul de confirmare, cu respectarea condiţiilor şi termenelor prevăzute de legea contenciosului administrativ, respectiv după parcurgerea etapei obligatorii a procedurii prealabile, ce se impunea a fi declanşată în termenul prevăzut de art. 7 din această lege.
Invocând ca temei sentinţa civilă nr. 1027 din 10 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, devenită irevocabilă la data de 15 septembrie 2006, reclamanta s-a adresat Ministerului Sănătăţii numai la data de 12 septembrie 2007 solicitând aprobarea confirmării sale ca medic rezident în medicina de familie, motivat de faptul că alţi participanţi aflaţi în aceeaşi situaţie au obţinut câştig de cauză, întrucât prin respectiva hotărâre s-a dispus şi anularea parţială a OMS nr. 1000/2005 în ceea ce priveşte prima parte a prevederilor pct. 22.1 al Cap. VII şi anume „pentru absolvenţii facultăţii de medicină promoţia 2005 (absolvirea facultăţii în anul 2005, cu licenţă în 2005).
Nu poate fi contestat faptul că, raportat la dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 554/2004, soluţia astfel adoptată în privinţa anulării parţiale a Metodologiei aprobată prin Ordinul nr. 1000/2005, cu consecinţa păstrării tuturor celorlalte condiţii conforme, de altfel, celor impuse de OUG nr. 58/200, este general obligatorie, dar aceasta nu înseamnă că pentru valorificarea pretinselor drepturi dobândite ca urmare a concursului organizat la data de 20 noiembrie 2005 se poate acţiona oricând, cu nesocotirea dispoziţiilor procedurale impuse de Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, acceptând teza că dreptul reclamantei s-a născut numai la data când respectiva hotărâre a devenit irevocabilă, se impunea ca reclamanta să se adreseze autorităţii emitente a actului de confirmare a rezultatelor respectivului concurs, cu respectarea condiţiilor impuse de art. 7 din Legea nr. 554/2004, declanşând recursul graţios pentru a obţine revocarea parţială a ordinului de confirmare a rezultatelor concursului, în termenul astfel instituit.
Cum reclamanta s-a adresat Ministerului Sănătăţii numai la data de 12 septembrie 2007 la mult timp după expirarea respectivului termen, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei pentru tardivitatea plângerii prealabile.
Se impune evident şi precizarea că jurisprudenţa invocată de reclamanta-intimată nu este de natură a justifica adoptarea unei alte soluţii în cauză, în condiţiile în care persoanele aflate în situaţii similare au acţionat pentru valorificarea drepturilor pretinse imediat după finalizarea concursului sau după ce hotărârea judecătorească prin care s-a dispus anularea parţială a OMS nr. 1000/2005, a devenit irevocabilă, cu respectarea condiţiilor procedurale prevăzute de lege, al căror caracter obligatoriu nu este înlăturat prin dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţia României republicată, întrucât nici o normă constituţională nu interzice ca, prin lege specială să se instituie o procedură prealabilă, fără caracter jurisdicţional, aşa cum este procedura recursului administrativ graţios sau a celui ierarhic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Sănătăţii Publice împotriva sentinţei civile nr. 3164 din 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea reclamantei pentru tardivitatea plângerii prealabile.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 1853/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1860/2008. Contencios → |
---|