ICCJ. Decizia nr. 1937/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1937/2008
Dosar nr. 1281/33/2007
Şedinţa publică din 15 mai 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, reclamantul B.G. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj pentru ca instanţa să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii a arătat faptul că părinţii săi au fost obligaţi să părăsească localitatea de domiciliu, din motive etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena şi beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege, întrucât s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 590 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj a fost admisă acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că familia reclamantului a fost nevoita să-şi schimbe domiciliul, datorită persecuţiilor etnice suferite ca urmare a Dictatului de la Viena, iar reclamantul a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile actului normativ arătat, fiind născut în timpul refugiului părinţilor săi şi suferind aceleaşi privaţiuni ca aceştia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând soluţia pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, faptul că reclamantul nu se încadrează în categoriile de persoane prevăzute de actul normativ invocat, nefiind născut la data refugiului familiei sale şi a concluzionat că nu a suferit persecuţii din motive etnice, întrucât nu şi-a schimbat domiciliul fiind născut pe teritoriul aparţinând statului român.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice şi prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, dar şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele acelei persecuţii.
Acesta este şi cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice... Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că intimatul-reclamant s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi şi, pe cale de consecinţă, interpretarea dată de instanţa de fond cadrului legal instituit prin OG nr. 105/1999 este corectă, iar motivarea instanţei de fond urmează a fi menţinută.
A admite teza recurentei pârâte ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinţi şi copiii lor aflaţi în aceeaşi situaţie, aceea de strămutaţi, ceea ce ar însemna o interpretare restrictivă, strict formală a legii, de natură să conducă la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, precum şi al principiului de drept ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.
Aşa cum s-a statuat constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, principiul constituţional al egalităţii în drepturi se traduce prin reglementarea şi aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situaţii juridice similare.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 590 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Ievocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1932/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1938/2008. Contencios → |
|---|
