ICCJ. Decizia nr. 2633/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2633/2008
Dosar nr. 42/33/2008
Şedinţa publică din 24 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.V., a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 21831 din 9 iulie 2007 emisă de aceasta din urmă, cu consecinţa obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită este nelegală şi se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin declaraţii de martori şi acte de stare civilă.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 155 din 8 februarie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 21831 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde, drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000,începând cu data de 1 iulie 2006.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că probele existente la dosar atestă cu caracter unitar împrejurarea că familia reclamantei s-a refugiat din localitatea de domiciliu Chinteni, judeţul Cluj în localitatea Turda, judeţul Cluj în cursul lunii septembrie 1940, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că proba cu martori administrată în cauză nu este concludentă, întrucât aceştia au fost martori oculari în toate părţile din judeţ şi din alte judeţe ale ţării, în mod simultan.
A mai susţinut că potrivit pluralului legii ar trebui să existe cel puţin două surse de informaţie care să indice împreună aceleaşi date, precum: data de plecare, localitate de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu, data întoarcerii din refugiu, date care coroborate să fie în favoarea reclamantei.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenţie sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detaşamentele de muncă forţată, a fost supravieţuitoare a trenului morţii, este soţul sau soţia persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
După cum se poate observa, din analiza acestui text de lege, condiţia de bază pe care trebuie să o îndeplinească persoana care solicită drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 este aceea de a fi fost persecutată pe criterii etnice şi determinată să-şi schimbe domiciliul, legea nefăcând nicio distincţie între naţionalitatea celor persecutaţi sau între localităţile unde a avut loc refugiul.
Legea cadru are în vedere toate regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, regimuri instaurate atât în teritoriile cedate cât şi cele păstrate în continuare sub administrarea Statului Român.
Potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate cu acte oficiale eliberate de organele competente iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauză, deşi au fost depuse declaraţiile autentificate ale martorilor R.P.şi L.N. din al căror conţinut rezultă că reclamantul împreună cu familia s-a refugiat din localitatea de domiciliu urmare a persecuţiilor etnice, instanţa a dispus administrarea nemijlocită a probei cu martori. Astfel, audiaţi fiind cu respectarea dispoziţiilor art. 193 alin. (1) C. proc. civ. martorii R.P. şi L.N. au confirmat calitatea de refugiaţi a reclamantei şi membrilor familiei sale, dând instanţei detalii privitoare la refugiu şi relatând fapte pe care le-au cunoscut direct şi în care au fost implicaţi personal.
Faţă de cele ce preced, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică astfel că, recursul fiind nefondat, urmează să fie respins în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 155 din 8 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2625/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2635/2008. Contencios → |
|---|
