ICCJ. Decizia nr. 2649/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2649/2008
Dosar nr. 3838/2/2007
Şedinţa publică din 24 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2264 din 25 septembrie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii B.P.C., B.A.O., B.M.M., C.I.C., C.D.S.C., C.S. C.P.D., C.G., C.G.T.G., C.I.M., C.G.E.R., C.V.D.V., D.D.D., D.C.I., G.B.O.B.A. G.N.M.N., G.G.C.R., I.C.G., L.P.V., M.I., M.V., M.C.G., N.V.N., N.M.T., N.M.I., O.I.I., P.G.R., P.M.I., P.A.A., P.G.F., P.M.R.C., P.V.G., P.S.S., S.S.M.I., S.D.G.M., S.C.D., S.T., Ş.N.F., T.C.D.H.A., U.M. şi Z.T.D.A. în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A., D.G.P.M.B., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., M.E.F., I.G.P.F., I.G.P.R., I.P.J. Ilfov, I.P.J. Teleorman, I.P.J. Botoşani, I.P.J. Suceava şi chematul în garanţie M.E.F.
Totodată, a obligat pârâţii la plata către reclamanţi a contravalorii primelor de vacanţă pe perioada 2004 - 2006 şi a sporului de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii; a obligat pârâtul M.E.F.să aloce sumele necesare plăţii sumelor către reclamanţi şi a respins cererea de chemare în garanţie ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut cu privire la fondul cauzei, că, în calitate de poliţişti, reclamanţii sunt îndreptăţiţi, potrivit prevederilor art. 28 lit. e) din Legea nr. 360/2002 şi ale art. 6 din OG nr. 38/2003 la acordarea primelor de vacanţă şi a sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.
Că, deşi exerciţiul drepturilor salariale menţionate a fost suspendat pe perioada 2004 - 2006 prin legi succesive, suspendarea exerciţiului dreptului nu echivalează cu stingerea acestuia, ci are ca efect imposibilitatea temporară a realizării lui, astfel încât suspendarea nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, ceea ce ar echivala cu însăşi înlăturarea dreptului.
S-a mai reţinut că M.E.F. trebuie obligat să aloce sumele necesare plăţii drepturilor salariale în cauză, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (1) pct. 2 din HG nr. 208/2005.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie, prima instanţă a reţinut că soluţia respingerii se impune, neexistând un raport juridic legal sau convenţional de garanţie, M.E.F. neavând obligaţia să garanteze plata sumelor respective.
Împotriva sus menţionatei sentinţe au declarat recurs pârâţii: M.I.R.A. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., M.E.F., I.G.P.F., I.P.J. Botoşani şi I.P.J. Suceava.
I. În recursul său, M.I.R.A. susţine că:
Prevederile art. 10 alin. (6) şi (8) din OUG nr. 43/2002 privind D.N.A., cu modificările şi completările ulterioare, statuează că ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară care îşi desfăşoară activitatea în cadrul D.N.A „sunt detaşaţi în interesul serviciului pe o perioadă de 6 ani (...)".
Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (3) teza doua din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare, „Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor", drepturile băneşti şi materiale al acestora fiind plătite din fondurile D.N.A. [art. 28 alin. (8) din O.U.G nr. 43/2002].
În consecinţă, având în vedere prevederile legale arătate, în raport de calitatea intimaţilor reclamanţi, salarizarea acestora se face potrivit normelor cuprinse în Anexa 4 - privind salarizarea poliţiştilor care îndeplinesc funcţii în afara M.I.R.A. - din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare, care la pct. 1 statuează că „Poliţiştii detaşaţi în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcţii în afara M.I.R.A. beneficiază de următoarele drepturi salariale:
a)salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţii, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective;
b)salariul pentru gradul profesional şi gradaţiile calculate la acesta, potrivit legislaţiei care se aplică poliţiştilor (...)".
Pct. 7 al aceleiaşi anexe stipulează că drepturile băneşti prevăzute la pct. 1 lit. a) se plătesc din fondurile unităţilor în care poliţiştii îşi desfăşoară activitatea şi nu de unitatea de la care au fost detaşaţi.
De altfel, în ceea ce priveşte drepturile băneşti cuvenite poliţiştilor detaşaţi în cadrul altor instituţii, M.I.R.A. îi revin doar obligaţii privind stabilirea şi plata drepturilor de pensie, a ajutoarelor acordate la încetarea raporturilor de serviciu şi a drepturilor băneşti reprezentate de salariul pentru gradul profesional şi gradaţiile calculate la acesta (pct. 7 Anexa 4 a OG nr. 38/2003, cu modificările şi completările ulterioare).
Deşi nu este şi cazul intimaţilor-reclamanţi, numai în situaţia în care drepturile salariale acordate poliţiştilor detaşaţi sunt mai mici decât cele care li s-ar cuveni dacă ar fi încadraţi în instituţiile din structura poliţiei, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie, însă, şi în acest caz, drepturile salariale prevăzute la pct. 1 lit. a) din Anexa 4 a OG nr. 38/2003, vor fi plătite tot de unitatea în cadrul căreia sunt detaşaţi poliţiştii,recurentului revenindu-i obligaţia de a plăti acestora doar diferenţa până la totalul drepturilor salariale pe care le-ar primi în calitate de poliţişti.
Astfel, salarizarea poliţiştilor detaşaţi la D.N.A. se face din fondurile acestei direcţii, potrivit prevederilor legale arătate anterior, care nu includ acordarea primei de concediu şi a sporului de fidelitate prevăzute de art. 37 alin. (2) şi art. 6 din OG nr. 38/2003.
II. Recurenta I.P.J. Suceava critică sentinţa arătând că: potrivit art. 37 alin. (1) din OG nr. 38/2003 - poliţiştii, pe timpul cât se află în concediul de odihnă, primesc salariile de bază şi celelalte drepturi băneşti avute. Prin urmare, neacordarea primei de concediu nu aduce atingere dreptului poliţiştilor de a beneficia de concediul de odihnă plătit, prima de concediu constituind un beneficiu acordat acestei categorii de personal, în plus faţă de drepturile băneşti stabilite de art. 37 alin. (1) în limita fondurilor bugetare.
Deci, în conformitate cu art. 57 din OG nr. 38/2003, acordarea drepturilor băneşti reglementate prin acest act normativ, inclusiv, a primelor de concediu se face în limitele fondurilor bugetare aprobate anual. Acesta este motivul pentru care aplicarea prevederilor legale referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu, au fost suspendate prin legile bugetului [legi organice, conform prevederilor art. 62 alin. (2) lit. b) din Constituţia României].
Din punct de vedere al tehnicii legislative, posibilitatea de suspendare a unui act normativ ori a unei dispoziţii dintr-un act normativ este reglementată de prevederile art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în M. Of nr. 777/2004. iar potrivit dispoziţiilor alin. (3) al articolului menţionat, prelungirea suspendării (...) actul normativ sau dispoziţiei suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziţii exprese, cu aplicarea de la expirarea suspendării. Rezultă, faptul că prevederile art. 37 alin. (2), teza întâi din OG nr. 38/2003 s-au aflat la data la care trebuia să intre în vigoare (1 ianuarie 2004), în stare de suspendare şi în aceste condiţii, nu puteau şi nu pot produce efecte juridice.
În concluzie, aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003, a fost suspendată prin Legea nr. 507/3003, pentru 2004 şi prin Legea nr. 511/2004, pentru anul 2005.
Mai mult decât atât, la data de 20 decembrie 2007, a intrat în vigoare OUG nr. 146 din 19 decembrie 2007, pentru aprobarea plăţii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006, iar drepturile solicitate prin acţiune vor fi acordate în lunile iunie şi octombrie 2008, motiv pentru care acţiunea petenţilor, în ce priveşte prima de concediu, a rămas fără obiect.
În baza art. 2 alin. (1) din OUG nr. 118 din 24 noiembrie 2004, în 2005 s-a suspendat aplicarea dispoziţiilor art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
III. Recurenta-pârâtă M.E.F. faţă de obiectul acţiunii, plata drepturilor salariale, persoanele obligate în raportul dedus judecaţii sunt M.I.R.A. şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, între aceştia şi reclamanţi existând raporturi de muncă din care izvorăsc eventuale obligaţii de plata a drepturilor salariale solicitate.
Raportat la aceasta situaţie, legitimarea procesuală nu este justificata, atâta timp cât, M.I.R.A. şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au calitate de ordonatori principali de credite, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare.
Obligarea M.E.F. s-a făcut şi cu ignorarea dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice care stabileşte principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice, precum şi responsabilităţile instituţiilor publice implicate în procesul bugetar.
IV. În recursul său, I.G.P.F. susţine nelegalitatea hotărârii, argumentând că:
Dreptul pretins de reclamanţi prin acţiunea introductivă de instanţă este reglementat de dispoziţiile art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003, potrivit cărora „(...) pentru activitatea desfăşurată în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, poliţiştilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Potrivit dispoziţiilor art. 2 din OUG nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariate personalului M.A.I. „(...) în anul 2005 se suspendă aplicarea dispoziţiilor art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare".
Suspendarea prevederilor art. 6 din OG nr. 38/2003 este un eveniment legislativ intervenit în condiţiile prevăzute de art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în M. Of. nr. 777/25.08.2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti este vădit nelegală, deoarece dispoziţiile art. 6 din OG nr. 38/2003 fiind suspendate, nu pot produce efecte juridice în intervalul 1 ianuarie - 31 decembrie 2005, iar instituirea în sarcina recurentei a obligaţiei de plată a dreptului pretins s-a făcut cu încălcarea prevederilor imperative ale legii bugetare.
Potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat I.G.P.F. se face numai în limita creditelor bugetare aprobate; sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite iar orice angajare şi utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovaţi, în condiţiile stipulate de dispoziţiile art. 72 din actul normativ sus menţionat.
V. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat recurs arătând că:
Instanţa de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor băneşti solicitate, actualizate cu indicele de inflaţie, în situaţia în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca instituţie bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2007 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea Bugetului de stat nr. 486 din 27 decembrie 2006, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferenţelor de drepturi salariale acordate de către instanţă, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de Inflaţie - nu se justifică.
Întrucât Ministerul Public este o instituţie bugetară, fondurile salariate sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat.
Ministerul Public nu are alte surse de finanţare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflaţie, putându-se face numai prin intervenţia legiuitorului.
Sporul de fidelitate s-a acordat în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din OG nr. 38/2003 - privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 353/2003, potrivit cărora ,,pentru activitatea desfăşurată în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, poliţiştilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Însă, în conformitate cu prevederile art. 2 alin.(1) din OUG nr. 118/2004 - privind acordarea unor drepturi salariale personalului din cadrul M.A.I., în anul 2005 s-a suspendat aplicarea dispoziţiilor art. 6 din OG nr. 38/2003.
În aceste condiţii, aceste drepturi nu au putut fi acordate în mod legal în anul 2005, cererea reclamanţilor fiind astfel neîntemeiată.
Instanţa de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanţie a M.F.P., în situaţia în care a admis acţiunea reclamanţilor.
Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că dispoziţiile art. 60 - art. 63 C. proc. civ. nu au aplicabilitate în raporturile de muncă.
Or, dispoziţiile legale care reglementează drepturile izvorâte din raporturile de muncă, atât Codul muncii cât şi din legile speciale, se completează cu cele ale Codului de procedură civilă.
Potrivit art. 60 C. proc. civ., partea poate chema în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenţii.
Obligaţia de garanţie poate izvorî fie din convenţie, fie dintr-o dispoziţie legală.
În cazul de faţă, obligaţia de garanţie între instituţia pârâtă si cea chemată în garanţie de către aceasta există în temeiul art. 131 pct. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară, potrivit căruia activitatea instanţelor si parchetelor este finanţată de la bugetul de stat.
VI. I.P.J. Botoşani a formulat recurs arătând că numai reclamantul C.I.C. a lucrat în calitate de ofiţer la unitatea noastră, până la data de 1 iulie 2004. Prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. S/H/2934 din data de 1 iulie 2004 acesta a fost mutat în interesul serviciului la Direcţia management resurse umane din M.A.I. şi detaşat pentru o perioadă de şase ani la Direcţia Generală Anticorupţie. De la această dată, reclamantul nu mai este angajatul I.P.J. Botoşani. În aceste condiţii, nu poate fi obligată la plata sporului de fidelitate pentru anul 2005.
VII. În recursul său, pârâta D.N.A. critică sentinţa ca netemeinică şi nelegală, arătând că: În ceea ce priveşte drepturile ofiţerilor de poliţie judiciară detaşaţi temeiul îl constituie prevederile Anexei 4 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor: Astfel, potrivit pct 1, lit. c) din Anexa 4 din OG nr. 38/2003 ofiţerii pot opta pentru drepturile salariale cuvenite decât cele ce li s-ar cuveni ca poliţişti, însă nu există în speţă această situaţie, întrucât salariul (incluzând indemnizaţie, sporuri, etc.) al unui ofiţer de poliţie judiciară în D.N.A. variază între minim net de 4237 RON (inspector) şi un maxim de 4747 RON (comisar şef), salarii net superioare celor acordate în M.I.R.A. (fost M.A.I.).
Reglementarea sus menţionată nu face vorbire despre o eventuală cumulare a veniturilor prevăzute la lit. a), b) şi c), ci stabileşte clar un drept de opţiune între veniturile salariale stabilite la lit. a) şi b) şi cele stabilite la lit. c). În acest moment, ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi în D.N.A. beneficiază, pe lângă salariul calculat la nivelul de judecător de judecătorie şi de indemnizaţie de grad, indemnizaţie de gradaţie, spor pentru condiţii vătămătoare, spor de vechime în muncă, indemnizaţie lunară de hrană, din evidenţele contabile rezultând un total net cuprins între sumele sus menţionate.
Sporul de fidelitate este recunoscut funcţionarilor publici cu statut special prin dispoziţiile art. 6 din OG nr. 38/2003 „Pentru activitatea desfăşurată în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, poliţiştilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Ofiţerii de poliţie judiciară solicită acest spor pentru perioada ianuarie - decembrie 2005, când aplicarea art. 6 din OG nr. 38/2003 a fost suspendată prin art. 2 din OUG nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului M.A.I.
În privinţa sporului de fidelitate, menţionăm că mai există şi o altă cauză pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, respectiv dosarul nr. 2350/2/2007 în care a fost pronunţată sentinţa civilă 2576 la 23 octombrie 2007 care obligă pârâta D.N.A. la plata sporului de fidelitate aferent anului 2005 şi în continuare, în care figurează aceiaşi reclamanţi ca în dosarul de faţă.
Recursurile se fondează, sentinţa urmând a fi modificată în tot, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în fond va fi respinsă acţiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
1. Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) din aceeaşi lege, Poliţia Română este o instituţie specializată a statului având ca scop asigurarea ordinii publice, iar poliţistul este un funcţionar public civil cu statut special.
La data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 - 24 iunie 2002 - nu a fost adoptată concomitent o lege privind salarizarea poliţiştilor, astfel încât dispoziţiile art. 78 alin. (2) ale acesteia statuează aplicarea pentru poliţişti a dispoziţiilor legale referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. Aceasta este o trimitere implicită la dispoziţiile Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordin publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.
Recursul legiuitorului, pe termen scurt, la un sistem de salarizare „de împrumut" nu schimbă însă calitatea poliţistului de funcţionar public civil - cu un statut special decurgând din riscurile funcţiei sale de apărător al ordinii publice - şi nu-l plasează în sistemul siguranţei naţionale, indiferent dacă îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului de Interne ori în cadrul P.N.A.
Din acest motiv, trebuie amendată susţinerea recurenţilor că încadrarea lor la P.N.A. (ulterior D.N.A.) i-ar fi plasat într-o activitate specială ţinând de „siguranţa naţională"; argumentele contrare rezultă, pe de o parte, din Legea siguranţei naţionale, iar pe de altă parte, din normele de organizare şi funcţionare a P.N.A./D.N.A. care definesc rolul şi scopul acestuia.
În speţă, în legătură cu statutul special al recurenţilor, se constată interferenţa a trei domenii distincte reglementate diferit: cel al Parchetului specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie (P.N.A.) - reglementat de dispoziţiile OUG nr. 43/2002; cel al Poliţiei Române - reglementat de Legea nr. 360/2002 şi de OG nr. 38/2003 privind salarizarea poliţiştilor; în fine, cel al justiţiei - reglementat succesiv, în ceea ce priveşte salarizarea, de către Legea nr. 50/1996 republicată în 1999, cu modificările şi completările ulterioare; de OUG nr. 177/2002 şi de OUG nr. 27/2006.
Dar trecerea recurenţilor de la un sistem la altul a avut loc conform unor reguli speciale.
Astfel, din punctul de vedere al statutului său, fiecare poliţist, ofiţer de poliţie judiciară - încadrat la P.N.A./D.N.A. rămâne un funcţionar public cu statut special, dar va fi salariat conform normelor de excepţie, aplicabile poliţiştilor care îndeplinesc funcţii în afara Ministerului de Interne, prevăzute în Anexa 4 pct. 1 lit. a) şi b) din OG nr. 38/2003, norme care derogă de la dispoziţiile art. 2, art. 6 şi art. 11 din aceeaşi ordonanţă, în ceea ce priveşte sporul pentru misiune permanentă şi cel de fidelitate.
Este adevărat că, iniţial, dispoziţiile art. 28 alin. (3) din OUG nr. 43/2002 (M.Of. nr. 244/11.04.2002) prevedeau că ofiţerii de poliţie judiciară beneficiază de drepturile băneşti şi materiale prevăzute în Legea nr. 138/1999, precum şi de drepturile prevăzute de legislaţia specială pentru personalul militar. Trimiterea din acest text la Legea nr. 138/1999 s-a făcut la un moment la care nu fusese încă adoptat un sistem de salarizare special pentru poliţişti.
Ulterior, prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei (M.Of. nr. 279/21.04.2003), dispoziţiile art. 28 alin. (3) din OUG nr. 43/2002 au fost modificate, prevăzând imperativ că salarizarea ofiţerilor de poliţie judiciară încadraţi în P.N.A. (şi exercitându-şi atribuţiile conform art. 10 din OUG nr. 43/2002) se va face cu indemnizaţia prevăzută de anexa 1 capitolul A nr. 18 la OUG nr. 177/2002, ca unică formă de salarizare.
Mai apoi, prin OUG nr. 24/2004 (M.Of. nr. 365/27.04.2004) s-a dat o altă formulare alin. (3) al art. 28 din OUG nr. 43/2002: „ofiţerii de poliţie judiciară din P.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la OG nr. 38/2003 (..) precum şi în prezenta ordonanţă de urgenţă. Aceştia sunt salarizaţi potrivit anexei nr. 1 cap. A nr. crt. 29 din OUG nr. 177/2002".
De asemenea, prin Legea nr. 601/2004 (M.Of. nr. 1227/20.12.2004), de aprobare a OUG nr. 24/2004, dispoziţiile art. 28 alin. (3) au fost din nou modificate, în sensul că: ofiţerii de poliţie judiciară din P.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute la art. 11 şi în anexa nr. 4 la OG nr. 38/2003, precum şi de drepturile prevăzute în OUG nr. 43/2002, iar salariul pentru funcţia îndeplinită de ei se stabileşte conform anexei nr. 1 cap. A nr. 29 din OUG nr. 177/2002.
În fine, prin OUG nr. 134/2005 (M.Of. nr. 899/7.10.2005) s-a dat o nouă formulare alin. (3) al art. 28: „ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la OUG nr. 38/2003 (...) precum şi de drepturile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă".
Dincolo de o anumită inconsecvenţă a reglementării, evidentă în succesiunea actelor normative mai sus arătată, este cert însă că intenţia legiuitorului a fost ca, sub aspectul salarizării, să asimileze ofiţerii de poliţie judiciară care lucrează în cadrul D.N.A. cu magistraţii, mai exact cu procurorii, ca efect al aplicării normelor de excepţie din anexa 4 la OG nr. 38/2003, împreună cu cele ale OUG nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor.
În realitate, singura perioadă în care - teoretic - ofiţerii de poliţie judiciară încadraţi la P.N.A./D.N.A. ar fi putut primi sporul de fidelitate conform legii a fost: 24 iunie 2002 - 2 februarie 2003, adică intervalul de la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 - care prevedea acest spor - la intrarea în vigoare a OG nr. 38/2003 care a introdus normele de excepţie din anexa 4 pct. 1.
Aşa fiind, nu este relevant în speţă, dacă recurenţii ar fi primit ori au primit aceste sporuri şi în alte perioade decât cele arătate, câtă vreme în discuţie este existenţa sau nu a temeiului legal de acordare a lor pentru perioadele menţionate în acţiune.
Or, în speţă, nu există un temei legal pentru ca recurenţilor să li se recunoască dreptul la plata acestui spor conform solicitării din acţiune.
Dispoziţiile punctului 1 lit. c) şi b) din anexa 4 la OG nr. 38/2003 stabilesc expres drepturile salariale ale ofiţerilor care lucrează în afara Ministerului Internelor, iar modul în care este formulat textul lit. a) trimite la: „salariul de bază pentru funcţia îndeplinită" din art. 3 alin. (1) al OG nr. 38/2003; „sporul de vechime" din ordonanţă şi la „indemnizaţii, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unităţile unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective".
Aşadar, excluderea aplicării art. 6 şi art. 11 din OG nr. 38/2003 este evidentă.
În aceste condiţii legale, situaţia de fapt că recurenţii au optat sau nu, conform anexei 4 pct. 1 lit. c) din OG nr. 38/2003, este irelevantă juridic.
Dincolo de aceste considerente de ordin juridic privind sporul de fidelitate, Curtea de faţă constată că în speţă instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut în fapt: petitul acţiunii se referă numai la primele de concediu şi indică drept temeiuri juridice dispoziţiile art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003 şi Decizia nr. 23 din 12 decembrie 2005 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.
Într-un singur paragraf reclamanţii se referă la sporul de fidelitate dar numai ca ilustrare a situaţiei că a fost suspendat şi acest spor, pe lângă prima de concediu.
Nu există nicio completare la acţiune pentru acordarea sporului de fidelitate şi niciuna dintre întâmpinările pârâţilor nu se referă la acest spor, nesolicitat.
De altfel, minuta sentinţei se referă numai la primele de concediu pentru perioada 2004 - 2006. Dar considerentele sentinţei şi dispozitivul acesteia se referă şi la sporul de fidelitate, argumentarea pentru acordarea acestuia fiind însă lipsită de temei legal.
2. În ceea ce priveşte prima de concediu ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi în D.N.A. sunt asimilaţi din punct de vedere salarial personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, respectiv unui judecător/procuror cu grad de judecătorie, conform anexei 4 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, coroborată cu art 11 alin. (4) din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aşa cum a fost aprobată prin Legea 45/2007: „ Salariul de bază se stabileşte potrivit nr. crt. 31 de la lit. a) din anexă pentru agenţii de poliţie judiciară din cadrul D.N.A., nr. crt. 28 pentru ofiţerii de poliţie judiciară, nr. crt. 27 pentru şefii de birou şi nr. crt. 26 pentru şefii de serviciu. Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa nr. 4 la OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare". Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat şi în ceea ce priveşte prima de vacanţă a judecătorilor şi procurorilor (cu care ofiţerii de poliţie judiciară ai D.N.A. sunt asimilaţi salarial) hotărând prin Decizia nr. 23 din 12 decembrie 2005 asupra recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că: „Prima de concediu, pe lângă indemnizaţia de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizaţia brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistraţi şi personalul auxiliar, se acordă numai pentru anii 2001 şi 2002" Ca urmare, ofiţerii de poliţie judiciară beneficiază de primă de concediu în aceeaşi măsură în care şi magistraţii beneficiază, dar nu pentru perioada solicitată în acţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii M.I.R.A., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., M.E.F., I.P.J. Botoşani, I.P.J. Suceava şi de I.G.P.F. împotriva sentinţei civile nr. 2264 din 25 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată, în sensul că, în fond, respinge ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanţii G.M.N., C.G.T. şi alţii, faţă de toţi pârâţii.
Respinge, ca neîntemeiate, cererile de chemare în garanţie formulate de M.I.R.A. şi I.P.J. Ilfov.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2635/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2653/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
