ICCJ. Decizia nr. 3065/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3065/2008
Dosar nr.201/33/2008
Şedinţa publică de Ia 24 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, reclamantul B.N. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Sălaj pentru ca instanţa să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii a arătat faptul că, împreună cu părinţii săi, a fost obligat să părăsească localitatea de domiciliu, din motive etnice şi beneficiază de drepturile reparatorii stabilite de lege.
Prin sentinţa civilă nr. 317 din 14 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj a fost admisă acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că familia reclamantului a fost nevoită să-şi schimbe domiciliul, datorită persecuţiilor etnice suferite, iar reclamantul a făcut dovada faptului că beneficiază de prevederile actului normativ arătat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, criticând soluţia pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, faptul că reclamantului i s-a recunoscut iniţial calitatea de refugiat, însă ulterior, datorită începerii urmăririi penale asupra acestuia, recurenta a emis o decizie de revizuire şi a respins cererea intimatului-reclamant de recunoaştere a calităţii de refugiat. A arătat faptul că, în urma finalizării urmăririi penale a fost dispusă măsura scoaterii de sub urmărire penală, dar această măsură nu are nici o relevanţă asupra prejudiciului cauzat bugetului de stat şi ca atare hotărârea emisă de această instituţie este legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice. Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că reclamantul a făcut dovada faptului că a fost refugiat din motive etnice, fiind depusă la dosar şi hotărârea Casei de Pensii de recunoaştere a statutului de refugiat pentru sora reclamantului, precum şi înscrisul emis de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Bihor care atestă faptul că mama reclamantului a avut statutul de refugiat.
Toate aceste probatorii administrate de instanţa de fond dovedesc faptul incontestabil al refugiului intimatului-reclamant, ceea ce îl îndreptăţeşte la recunoaşterea acestui statut şi la acordarea drepturilor legale ce decurg din aceasta.
Critica recurentei cu privire la faptul că instanţa nu a avut în vedere faptul că, deşi s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, fapta săvârşită de intimat există şi bugetul de stat a fost prejudiciat, nu poate fi acceptată de Înalta Curte având în vedere faptul cert al refugiului, al dovezilor cu privire la acest refugiu, situaţie în care, hotărârea instanţei de fond urmează a fi menţinută şi, pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Sălaj împotriva sentinţei civile nr. 317 din 14 martie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3064/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3079/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
