ICCJ. Decizia nr. 3079/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3079/2008
Dosar nr.457/59/2008
Şedinţa publică de Ia 24 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 160 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara a fost respinsă acţiunea reclamantului N.E. în contradictoriu cu Guvernul României, C.P.T. - Prim Ministru, S.P., P.M., Judecătoria Timişoara, Tribunalul Timiş, Curtea de Apel Timişoara şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acţiune ce a avut ca obiect anularea OUG nr. 154/2007 şi suspendarea aplicării acesteia până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. De asemenea, recurentul reclamant a solicitat instanţei de fond şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 154/2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile contenciosului administrativ, care permit introducerea unei acţiuni împotriva ordonanţelor Guvernului, prevăd expres faptul că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ însoţită de excepţia de neconstituţionalitate.
Instanţa de fond a reţinut că recurentul-reclamant nu a făcut dovada unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim, printr-un act administrativ emis în baza ordonanţei indicate, constatând şi faptul că reclamantul nu a depus la dosar cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstitutionalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul a arătat faptul că şedinţa de judecată nu a fost înregistrată aşa cum prevăd dispoziţiile art. 13 alin (1) din Legea nr. 304/2004.
De asemenea, a invocat necompetenţa Curţii de Apel Timişoara în soluţionarea unei cauze în care a fost parte în proces, arătând că soluţia pronunţată de instanţa de fond nu este democratică în sistemul judiciar al statului de drept.
A criticat şi faptul că hotărârea atacată nu cuprinde decât parţial elementele prevăzute de dispoziţiile art. 261 alin (1) pct. 1 şi 2, respectiv nu sunt indicate numele, sediile şi domiciliul părţilor în dispozitivul hotărârii pronunţate de instanţa fondului.
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea recursului declarat, în condiţiile art. 299 coroborate cu dispoziţiile art. 4 C. proc. civ., analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente pricinii, va respinge recursul formulat ca nefondat pentru considerentele ce urmează.
Critica recurentului ce vizează necompetenţa instanţei de fond urmează a fi respinsă, văzând dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care stabilesc o competenţă teritorială alternativă, dispoziţii în conformitate cu care reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.
Întrucât reclamantul a sesizat Curtea de Apel Timişoara pentru soluţionarea acţiunii sale, excepţia invocată nu poate fi primită şi va fi respinsă de Înalta Curte, întrucât odată făcută alegerea acestei instanţe, reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii făcute, dacă instanţa este competentă potrivit normelor imperative de competenţă şi nici instanţa nu poate, din oficiu, să-şi decline competenţa.
De asemenea, critica ce vizează faptul că nu s-a înregistrat şedinţa de judecată la instanţa de fond nu poate fi primită, văzând dispoziţiile OUG nr. 154/2007 în conformitate cu care termenul privind înregistrarea şedinţelor de judecată a fost prorogat până la data de 1 ianuarie 2009.
Analizând şi critica cu privire la faptul că în dispozitivul hotărârii nu sunt indicate adresele părţilor în litigiu, Înalta Curte reţine că instanţa de fond nu a încălcat norme care să producă părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată, adresele părţilor fiind indicate după dispozitiv, pe aceeaşi parte, cu menţiunea se comunică.
De altfel, aceste aspecte pot fi invocate pe calea unei cereri de îndreptare a hotărârii, în condiţiile art. 281 C. proc. civ., la instanţa care a pronunţat hotărârea invocată, întrucât se încadrează în categoria erorilor materiale.
În concluzie şi această critică a sentinţei de fond urmează a fi respinsă de Înalta Curte şi, în temeiul art. 312 C. proc. civ., constatând că nu sunt motive de casare sau modificare a hotărârii atacate, se va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.E. împotriva sentinţei civile nr. 160 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3065/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3378/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
