ICCJ. Decizia nr. 3059/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3059/2008
Dosar nr.789/46/2007
Şedinţa publică din 24 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 39/F-C din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Piteşti a fost admisă acţiunea reclamantului B.I.G., în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, prin care a solicitat anularea Ordinului nr. 1558 din 20 iulie 2007 emis de pârât, prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia de inspector.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în urma evaluării activităţii manageriale a reclamantului pentru perioada 1 septembrie 2006 - 7 iunie 2007, i-a fost acordat calificativul nesatisfacător şi, urmare a acestui calificativ, pârâtul a emis ordinul de eliberare din funcţia deţinută, ordin ce face obiectul acţiunii de faţă.
De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere faptul că reclamantul a atacat pe calea unei acţiuni separate şi calificativul acordat, iar prin Sentinţa nr. 83/R-C/2007 a Curţii de Apel Piteşti, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 756/2008 a Înaltei Curţi, calificativul acordat a fost anulat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, criticând soluţia pronunţată ca nelegală şi netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate, recurentul a arătat faptul că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii şi a reţinut greşit situaţia de fapt.
Astfel, s-a arătat că, deşi există o hotărâre definitivă şi irevocabilă care a anulat calificativul contestat, temei al demiterii intimatului-reclamant, prin sentinţa civilă invocată nu s-a dispus şi anularea raportului Comisiei de evaluare concretizat în punctajul acordat prin fişa de autoevaluare, astfel încât se apreciază că aceste acte sunt în vigoare şi au stat la baza emiterii deciziei atacate de intimatul-reclamant.
De asemenea, s-a arătat faptul că punctajul primit de intimat la evaluarea activităţii manageriale nu a fost suficient pentru menţinerea acestuia în funcţia deţinută, astfel încât s-a procedat, conform dispoziţiilor legale, la încetarea contractului de management educaţional.
Recurentul a mai precizat şi faptul că instanţa de judecată nu se poate substitui angajatorului, nefiind în măsură să poată anula un raport de evaluare sau un calificativ acordat în urma unei proceduri administrative speciale, efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale.
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea recursului declarat, în condiţiile art. 299 C. proc. civ., analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată şi dispoziţiile legale aplicabile cauzei de faţă, va respinge recursul formulat ca nefondat pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că instanţa de fond a stabilit în mod corect situaţia de fapt din dosar.
Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că intimatul-reclamant a fost supus unei evaluări manageriale, pentru perioada 1 septembrie 2006 - 7 iunie 2007, în urma căreia s-au constatat disfunţionalităţi în activitatea I.S.J. Argeş, iar intimatul-reclamant a primit calificativul insuficient, ceea ce a determinat eliberarea acestuia din funcţia deţinută prin emiterea ordinului ce face obiectul acţiunii de faţă.
Criticile aduse de recurent hotărârii pronunţate de instanţa de fond nu pot fi primite de Înalta Curte, întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Constituţia României persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, iar potrivit dispoziţiilor art. 21 alin (1) din Constituţie orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
Aprecierea recurentului cu privire la faptul că instanţa de judecată nu se poate substitui angajatorului, nefiind în măsură să poată anula un raport de evaluare sau un calificativ acordat în urma unei proceduri administrative speciale nu poate fi primit şi această critică urmează a fi respinsă având în vedere dispoziţiile din Constituţia României, raportate la dispoziţiile art. 1 alin (6) şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, raţionamentul recurentului în sensul că, deşi există o hotărâre irevocabilă care a statuat anularea calificativului obţinut, instanţa nu a anulat şi raportul Comisiei de evaluare concretizat în punctajul acordat prin fişa de autoevaluare, apreciindu-se că aceste acte sunt în vigoare şi au stat la baza emiterii deciziei atacate de intimatul-reclamant, nu poate fi primit de Înalta Curte şi urmează a fi înlăturat.
Dispoziţiile art. 18 alin (2) din Legea contenciosului administrativ prevăd că instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1 alin. (6) şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecăţii, şi analizând hotărârea invocată, respectiv sentinţa nr. 83/F-C din 28 septembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, rezultă că intimatul-reclamant a contestat nu numai calificativul nesatisfacător acordat, ci a contestat întreaga evaluare efectuată, iar calificativul acordat şi anulat de instanţa judecătorească înseamnă şi anularea actelor care au stat la baza emiterii actului final contestat, pentru că aceasta este însăşi raţiunea aplicării dispoziţiilor legale.
Raţiunea unei norme juridice o reprezintă reglarea raporturilor sociale şi producerea de efecte juridice, ceea ce obligă la aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor legale în sensul producerii acestor efecte, pentru aplicarea acestora şi nu în sensul demonstrării imposibilităţii de aplicare a efectelor unei dispoziţii.
Pentru aceste considerente, văzând că intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia deţinută tocmai datorită obţinerii calificativului acordat, întrucât acest calificativ a fost anulat de instanţa judecătorească printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, înseamnă că temeiul eliberării din funcţia deţinută nu mai subzistă şi nefiind alte motive, Înalta Curte a constatat că hotărârea instanţei de fond nu este susceptibilă de nicio critică şi urmează a fi menţinută ca atare.
În temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului împotriva sentinţei civile nr. 39/F-C din 12 martie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3057/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3064/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
