ICCJ. Decizia nr. 3149/2008. Contencios
| Comentarii |
|
1. Cererea adresată instanței de fond.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, reclamantul B.D. a contestat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, rezultatul obținut la proba de interviu a concursului organizat de Autoritatea Națională a Vămilor în data de 12-13 martie 2008 în vederea ocupării postului vacant de șef Birou Supraveghere și Control Produse Accizate din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava.
în motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 13 martie 2008 a susținut interviul la care a obținut punctajul de 45 puncte, pentru ocuparea postului vacant punctajul minim necesar fiind de 50 de puncte.
A mai arătat că în data de 14 martie 2008 s-au afișat rezultatele iar în data de 17 martie 2008 s-a afișat și rezultatul privind contestația depusă de reclamant, care a fost negativ.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr. 669 din 22 mai 2008, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată.
2. Soluția instanței de fond.
învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 162 din 16 decembrie 2008 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor București.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut așa cum reiese din considerentele hotărârii ei, în ceea ce privește motivul nerespectării dispozițiilor art. 14 din H.G. nr. 1209/2003 care stipulează că o persoană ce are calitate de membru în comisia de concurs nu poate avea și calitatea de membru în comisia de soluționare a contestațiilor, persoana indicată de reclamant nu a avut calitatea de membru a comisiei ci cea de secretar (fila 33-36, 37-40).
Pe de altă parte, a mai arătat instanța că nu se poate substitui comisiei de concurs, aceasta având un drept suveran de a interpreta și evalua calitatea răspunsurilor candidaților.
în ceea ce privește susținerea că întrebarea privind modalitatea în care răspunde în fața șefului instituției în calitate de șef birou nu s-ar putea încadra în bibliografia de concurs, instanța de fond a considerat că este neîntemeiată în condițiile în care la bibliografia cu caracter general apar menționate Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, O.U.G. nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal și H.G. nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, acte normative ce reglementează și răspunderea persoanelor ce ocupă funcția pentru care a concurat reclamantul.
3. Calea de atac exercitată.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.D. considerând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, invocând ca motiv de recurs pe cel prevăzut de art. 304 pct. 5 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
Este criticată soluția instanței de fond pentru că a încălcat dreptul la un proces echitabil prin necomunicarea înscrisurilor depuse de pârât la dosar, fiind pus astfel în imposibilitatea de a-și pregăti apărarea și a-și susține cauza.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 554/2004 autoritatea al cărui act este atacat are obligația de a depune, la cererea instanței, întreaga documentație care a stat la baza emiterii actului și orice alte lucrări necesare soluționării cauzei, iar art. 16 C. proc. civ. instituie obligația pârâtului de a depune copii certificate de pe înscrisurile depuse în tot atâtea exemplare câți reclamanți sunt, iar art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului înglobează principiul egalității armelor și dreptul fundamental la caracterul contradictoriu al procedurii.
în speță, înscrisurile solicitate de recurent nu au fost comunicate acestuia iar documentele le-a putut studia numai după ce s-a solicitat fotocopierea lor la sediul instanței și numai după ce i-a fost comunicată sentința.
în motivele de recurs se critică modul în care au fost acordate punctele în cadrul probei contestate, cu nerespectarea principiului transparenței pentru că nu au fost comunicate criteriile de notare la proba interviu, dar și a principiilor imparțialității și obiectivității în exercitarea funcției de către membrii comisiei de concurs.
Au fost invocate și prevederile art. 20 din regulamentul de organizare și desfășurare a concursului aprobat prin H.G. nr. 1209 din 14 octombrie 2003, dispoziții potrivit cărora Comisia de soluționare a contestațiilor analizează procesul verbal în condițiile art. 13 alin. (3) și acordă propriul punctaj, iar în cauză această Comisie nu a acordat un punctaj separat de cel al comisiei de concurs.
Se susține că chiar dacă instanța nu se poate substitui comisiei de concurs, instanța trebuie să verifice respectarea prevederilor legale, dacă există criterii de notare și dacă modul de acordare a punctajului a fost respectat de comisia de concurs.
S-a solicitat să-i fie recunoscut dreptul promovării probei interviu, respectiv a fi considerat "admis" la acest concurs, fiind singurul candidat pe post și a obține numirea pe funcția de șef Birou Supraveghere Produse Accizate la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava începând cu luna martie 2008.
4. Soluția instanței de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs invocat, respectiv art. 304 pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. este nefondat.
Potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Recurentul susține că instanța de fond nu i-a comunicat o parte din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă și în acest fel nu au fost respectate nici prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
însă, chiar dacă actele depuse de Autoritatea Națională a Vămilor la 8 decembrie 2008 nu au putut fi studiate de reclamant până la 10 decembrie 2008, la acea dată recurentul a solicitat acordarea unui nou termen de judecată și chiar a solicitat judecarea în lipsă.
Instanța de fond, pentru a respecta dreptul reclamantului de a studia actele depuse, la termenul din 12 decembrie 2008 a amânat pronunțarea până la 16 decembrie 2008.
în acest fel nu se poate spune că nu au fost respectate drepturile reclamantului și s-ar fi pricinuit o vătămare care să poată fi remediată numai prin anularea sentinței.
Nici criticile din recurs ce vizează fondul cauzei nu vor fi reținute.
Recurentul a participat la concursul organizat pentru ocuparea postului de șef Birou Supraveghere și Control produse Accizate din cadrul Direcției Județene, pentru Accize și Operațiuni Vamale Suceava, dar contestă numai punctajul obținut la proba interviu, probă susținută la 13 martie 2008 când a obținut 45 de puncte, iar pentru a fi declarat admis erau necesare 50 de puncte.
în motivele de recurs se critică modul în care au fost acordate punctele la proba de interviu, respectiv faptul că pentru activitatea profesională desfășurată a obținut 5 puncte din 10 posibile, modul de prezentare a fost notat cu 5 puncte tot din 10 posibile, capacitatea managerială a fost apreciată cu 10 puncte din 30 posibile.
Dar aceste critici ce vizează răspunsurile și modul de acordare a punctelor nu pot fi considerate fondate pentru că se pot contesta numai viciile de procedură privind desfășurarea concursului și instanța nu se poate transforma într-un arbitru în stabilirea răspunsului corect sau să procedeze la acordarea unor alte punctaje.
De altfel, chiar instanța europeană a drepturilor omului a stabilit că dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu presupune posibilitatea contestării la instanță a evaluării cunoștințelor și a experienței necesare pentru exercitarea unei profesii, dar pot fi contestate iregularitățile în organizarea unei asemenea evaluări (a se vedea Cauza van Marle și alții împotriva Belgiei, Cauza San Juan contra Franței).
Chiar recurentul recunoaște în motivele de recurs că instanța nu se poate substitui comisiei de concurs.
Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., a fost respins recursul ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4224/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3140/2008. Contencios → |
|---|
