ICCJ. Decizia nr. 3524/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3524/2008
Dosar nr. 4199/3/2007
Şedinţa publică din 16 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, la 6 februarie 2007, reclamantul V.N.D. a chemat în judecată pe şeful Biroului de Relaţii cu Publicul din cadrul S.R.I. şi funcţionarul organului financiar din cadrul S.R.I., solicitând anularea actului administrativ nr. 77623 din 24 iulie 2006 şi recunoaşterea dreptului său constând în eliberarea unei adeverinţe care să cuprindă cuantumul soldelor de 1760 lei pe perioada 1 august - 31 octombrie 1963 şi a drepturilor băneşti primite periodic între 1 august 1963 şi 30 aprilie 1969, potrivit Ordinului 50, cu obligarea pârâţilor în solidar la repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, urmare a mai multor petiţii adresate, şeful Biroului de Relaţii cu Publicul din cadrul S.R.I. a emis adresa nr. 77623 din 24 iulie 2006, prin care a arătat că nu deţine statele de plată din perioada solicitată, situaţie în care, potrivit prevederilor legale, la determinarea punctajului mediu anual pentru calculul pensiei se utilizează salariile minime pe ţară, nerăspunzând solicitării privitoare la Ordinul 50.
A susţinut reclamantul că prin actul administrativ atacat i s-a cauzat o vătămare prin diminuarea punctajului de pensie care îi este recunoscut de lege, iar refuzul rezolvării cererii este nejustificat şi discreţionar.
Prin precizarea cererii, reclamantul a arătat că înţelege să cheme în judecată pe pârâţii T.G. - şeful Biroului de Relaţii cu Publicul din cadrul S.R.I. şi pe pârâta S.S.
În cauză S.R.I. a formulat cerere de intervenţie în interesul ambilor pârâţi.
Prin sentinţa civilă nr. 3313 din 22 mai 2007 a Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII -a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios, administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, excepţie invocată de pârâţi prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, avându-se în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 1 din Legea nr. 14/1992. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, iar, prin sentinţa civilă nr. 2933 din 20 noiembrie 2007, cererea formulată de reclamantul V.N.D. a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 82/1991, modificată şi republicată, statele de salarii se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1 timp de 50 de ani, iar că în conformitate cu dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 14/1992, S.R.I. a preluat spre conservare şi folosinţă fondurile de arhivă ce privesc siguranţa naţională ale fostelor organe de informaţii cu competenţa pe teritoriul României.
Judecătorul fondului a apreciat că autoritatea a utilizat în mod corect la determinarea punctajului mediu anual salariul minim pe ţară din anul pensionării reclamantului, avându-se în vedere prevederile art. 1 din OG nr. 33/2002, precum şi faptul că în fondul arhivistic preluat obligatoriu de către autoritatea pârâtă nu sunt menţionate statele de salarii, acestea neregăsindu-se în arhiva instituţiei.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul care s-a raportat generic la prevederile art. 209-316 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică.
Astfel, susţine reclamantul, hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, iar susţinerile sale şi probele depuse în cauză au fost înlăturate nemotivat, instanţa de fond însuşindu-şi punctul de vedere al autorităţii, deşi a demonstrat logic că, dacă statele de plată din perioada 1 august - 31 octombrie 1963 au existat pentru cei doi colegi menţionaţi în plângerea prealabilă, acestea trebuie să existe şi pentru informaţiile cerute el.
Mai susţine că instanţa a ignorat memoriul nr. 78732 din 25 octombrie 2006 şi adresa M.A.I. nr. 548081 din 25 iulie 2005 din care rezultă că statele de plată au fost preluate de către autoritatea intervenientă, care refuză nejustificat, prin cei doi salariaţi chemaţi în judecată să-i furnizeze datele necesare calculării pensiei legale.
S.R.I., precum şi pârâţii T.G. şi S.S. au depus întâmpinări prin care au susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, cerând respingerea recursului formulat, în cauză nefiind vorba de un refuz nejustificat, necomunicarea datelor solicitate fiind urmarea unei situaţii obiective: lipsa statelor de plată din perioada 1 august - 1 noiembrie 1963.
Recursul este întemeiat.
Este necontestat că recurentul-reclamant, în perioada în discuţie, a fost ofiţer în cadrul Departamentului Securităţii Statului, astfel că are dreptul să i se elibereze o adeverinţă în sensul solicitărilor sale.
Din adeverinţa nr. 548081 din 25 iulie 2005 eliberată de fostul Ministru al Administraţiei şi Internelor rezultă că documentele referitoare la veniturile salariale din perioada 1963 - 1969 sunt în răspunderea Secretariatului General al S.R.I., Sectorul Arhivă.
Că este aşa, rezultă şi din susţinerea recurentului-reclamant, necombătută de către autoritatea intervenientă, potrivit căreia foştii săi colegi S.G. şi M.N. au beneficiat de astfel de adeverinţe salariale.
De altfel, chiar autoritatea intervenientă a comunicat recurentului-reclamant, cu adresa nr. 71563 din 2 februarie 2006, că organul financiar al instituţiei îi va trimite răspuns la solicitarea referitoare la eliberarea unei adeverinţe cuprinzând cuantumul soldelor lunare din perioada 1 august - 31 octombrie 1963.
Astfel fiind, soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, urmând ca recursul să fie admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate.
Rejudecând cauza, pentru considerentele de mai sus, acţiunea formulată şi precizată va fi admisă iar autoritatea intervenientă în interesul pârâţilor şi pârâţii vor fi obligaţi să comunice recurentului-reclamant date din care să rezulte cuantumul veniturilor salariale pe lună, din perioada 1 august - 31 octombrie 1963.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de V.N.D. împotriva sentinţei civile nr. 2933 din 20 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată iar pe fondul cauzei, admite acţiunea şi obligă pârâţii să comunice recurentului-reclamant datele solicitate cu privire la perioada 1 august - 31 octombrie 1963.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3514/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3620/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
