ICCJ. Decizia nr. 363/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 363/2008
Dosar nr. 1338/2/2007
Şedinţa publică de la 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 22 februarie 2007 reclamantul P.N. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti anularea hotărârii nr. 16404 din 31 ianuarie 2007, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu motivarea că a fost strămutat, la data de 07 septembrie 1940, din Bulgaria în România, ca efect al Tratatului bilateral de la Craiova.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1385 din 23 mai 2007, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului beneficiul drepturilor solicitate pentru perioada 30 iunie 1942-06 martie 1945, începând cu data de 01 februarie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, sunt îndeplinite cerinţele art. 1 din O.G. nr. 105/1996, aprobată prin Legea nr. 189/2000 întrucât din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, atât celor care au suferit persecuţiile în mod direct, cât şi celor care a suferit persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Pe cale de consecinţă, instanţa a apreciat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se strămute din localitatea de domiciliu, a suferit toate consecinţele nefavorabile şi prejudiciile pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti invocând nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut că, în condiţiile în care reclamantul s-a născut după un an şi nouă luni de la data schimbul obligatoriu de populaţie, stipulat prin Tratatul de la Craiova, pe teritoriul României, nu poate invoca, în beneficiul său, părăsirea domiciliului ca urmare a persecuţiei etnice suferite.
S-a susţinut de asemenea că în acest sens pledează şi textul Tratatului de la Craiova potrivit căruia transferul de populaţie dintre cele două ţări urma să se facă într-un interval de 3 luni, calculat de la data schimbului instrumentelor de ratificare, de unde rezultă că numai persoanele care, la data semnării tratatului, locuiau în teritoriile ce urmau a fi evacuate, îndeplinesc cerinţele legale pentru a beneficia de dispoziţiile legii.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru urătoarele considerente:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1996, aprobată prin Legea nr. 189/2000 de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România cu începere 06 septembrie 1940, până la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice după cum urmează: „c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu”.
Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele expulzate, refugiate, precum şi pe cele care au făcut obiectul schimbului de populaţie, ca efect al tratatelor bilaterale.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada strămutării, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale unei asemenea experienţe, au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.
Rezultă în acest context că nici textul Tratatului de la Craiova, astfel cum a fost invocat în motivele de recurs şi nici dispoziţiile legislaţiei civile privind drepturile recunoscute, încă de la concepţie, copiilor concepuţi, dacă s-au născut vii, nu prezintă relevanţă din punct de vedere al recunoaşterii calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În concluzie, intimatul-reclamant, născut pe teritoriul României la data de 30 iunie 1942, cu alte cuvinte în intervalul reglementat prin dispoziţiile Legii nr. 189/2000, este îndreptăţit, aşa cum corect a stabilit instanţa de fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.
Pentru aceste motive, constatând că potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare, a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1385 din 23 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 362/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 364/2008. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
