ICCJ. Decizia nr. 364/2008. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 364/2008
Dosar nr. 2730/2/2007
Şedinţa publică de la 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 aprilie 2007 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta S.C. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, solicitând obligarea acesteia să emită ordinul de confirmare a reclamantei, ca rezident în specialitatea medicină de familie, şi documentaţia necesară pentru punerea în aplicare a ordinului, precum şi transmiterea acestei documentaţii organelor abilitate să o pună în practică.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a participat la examenul de rezidenţiat sesiunea noiembrie 2005 şi că a avut punctaj de promovare, însă prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1000/2005 s-a restricţionat încadrarea la cerere în rezidenţiatul medicină de familie, doar pentru licenţiaţii anului 2005.
Prin sentinţa civilă nr. 1027 din 10 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a anulat Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1000/2005, în ceea ce priveşte prima parte a prevederilor pct. 22.1 Cap. VII, şi anume pentru absolvenţii facultăţii de medicină promoţia 2005, şi a fost obligat pârâtul să emită ordinul de confirmare în rezidenţiat a reclamanţilor.
Reclamanta, apreciind că intenţia sa este similară cu cea conţinută în hotărârea judecătorească sus-menţionată, solicită a-i fi emis ordinul de confirmare, întrucât prin adresa din 15 martie 2007, pârâta a refuzat soluţionarea cererii.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii, deoarece confirmarea în rezidenţiatul medicină de familie ar fi trebuit să fie cerută în termen de 30 de zile de la afişarea rezultatelor examenului.
Pe fondul cererii, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, ordinul nr. 1000/2005 este legal şi nu restrânge exerciţiul unor drepturi.
Instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii prin încheierea de şedinţă din 12 iunie 2007.
Prin sentinţa civilă nr. 1739 din 19 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2739/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată şi a obligat pârâtul la emiterea ordinului de confirmare a reclamantei ca rezident în specialitatea medicină de familie şi a documentaţiei necesare în vederea punerii în aplicare.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1027 din 10 mai 2006 a fost anulat Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1000/2005 în ceea ce priveşte referirea la promoţia 2005, iar situaţia reclamantei este similară cu a reclamanţilor din acea cauză.
S-a mai reţinut că reclamanta nu trebuia să solicite anularea parţială a ordinului nr. 1000/2005 în cauza de faţă, dreptul său decurgând din lege, respectiv din art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2007, modificată şi completată prin Legea nr. 463/2004, care stipulează că începând cu promoţia 2005 de absolvenţi licenţiaţi ai facultăţilor de medicină, candidaţii care la concursul de rezidenţiat obţin punctaj de promovare, dar nu se clasifică în limita de locuri publicate la grupa specialităţii la care au participat, sunt confirmaţi la cerere ca rezidenţi medicină de familie.
Refuzul pârâtului a fost considerat de instanţa de fond ca fiind nejustificat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se apreciază că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei de tardivitate a formulării acţiunii.
În opinia recurentului, dreptul intimatei-reclamante de a solicita, pe calea plângerii prealabile, recunoaşterea unui drept şi emiterea ordinului de confirmare în rezidenţiat, se putea face în termen de 30 de zile de la data afişării răspunsurilor la rezidenţiat.
Pe fondul cauzei recurentul consideră că nepublicarea hotărârii judecătoreşti în M. Of. duce la nelegalitatea luării ca punct de plecare pentru formularea acţiunii, data pronunţării sentinţei civile nr. 1027/2006.
Curtea de Apel nu s-a pronunţat asupra tuturor argumentelor invocate de recurent prin întâmpinare, şi anume cele referitoare la obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra legalităţii ordinului nr. 1000/2005, chiar dacă o altă instanţă s-a pronunţat într-o cauză similară.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond s-a pronunţat asupra excepţiei de tardivitate a formulării acţiunii prin încheierea de şedinţă din 12 iunie 2007, respingând-o.
Soluţia nu a fost motivată, urmând ca instanţa de recurs să suplinească considerentele acesteia.
Obiectul acţiunii îl reprezintă refuzul nejustificat al pârâtului de a rezolva cererea reclamantei, art. 2 alin. (7) lit. h) din Legea nr. 554/204, nemodificată, în vigoare la data formulării acţiunii [în prezent refuzul nejustificat se regăseşte la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007].
Este greşită aprecierea recurentului în sensul că termenul pentru promovarea acţiunii trebuia calculat de la data afişării rezultatelor concursului.
La acea dată erau în vigoare prevederile pct. 22.1 al Cap. VII din Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1000/2005, ce nu permiteau reclamantei să formuleze o asemenea cerere.
Sentinţa civilă nr. 1027 din 10 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, definitivă şi irevocabilă s-a pronunţat asupra prevederilor sus-menţionate în sensul anulării acestora.
Anularea operează pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie cu reclamanţii din proces, deoarece actul administrativ atacat este normativ.
Orice persoană interesată se poate prevala de dispoziţiile hotărârii judecătoreşti.
Nu are relevanţă în speţă că sentinţa nu a fost publicată în M. Of. al României, deoarece publicarea are efect de opozabilitate faţă de terţi, iar recurentul nu este un terţ, ci este partea în contradictoriu cu care s-a pronunţat această hotărâre.
Recurentul nu poate invoca republicarea hotărârii drept apărare în prezentul dosar.
În cauza de faţă nu mai este necesară pronunţarea asupra anulării aceluiaşi ordin, deoarece, cum s-a mai afirmat, actul atacat este normativ, iar anularea este opozabilă erga omnes.
Reclamanta are dreptul să se folosească în cauza sa de efectele hotărârii judecătoreşti fără a mai solicita anularea aceluiaşi act.
Analizând situaţia de fapt, se ajunge la concluzia că o soluţia contrară ar fi discriminatorie faţă de persoanele aflate în aceeaşi situaţie cu reclamanţii din Dosarul nr. 927/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Mai mult, prevederile O.U.G. nr. 58/2007, act normativ superior ordinului nr. 1000/2005, permiteau ca toţi participanţii la rezidenţiat care au obţinut punctajul de promovare să poată fi confirmaţi ca rezidenţi în specialitatea medicină de familie.
Faţă de acestea, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii Publice împotriva sentinţei civile nr. 1739 din 19 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 363/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 366/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
