ICCJ. Decizia nr. 362/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 362/2008
Dosar nr. 1303/113/2006
Şedinţa publică de la 31 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, la data de 04 octombrie 2006 reclamanta SC D.C. SRL Brăila a solicitat anularea deciziilor nr. 3466 din 02 august 2006 şi nr. 3497 din 04 august 2006, emise de Agenţia Autorităţii Rutiere Române Brăila, prin care a fost suspendată, pe o perioadă de 30 de zile, copia conformă pentru transport rutier public de persoane a licenţei de transport, precum şi repararea pagubei provocate prin emiterea acestor acte administrative, în cuantum de 440 RON.
Tribunalul Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 148/F CA din 16 noiembrie 2006, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi reţinând că Agenţia Brăila a Autorităţii Rutiere Române, emitenta actelor contestate, este o structură teritorială a Agenţiei Rutiere Române, fără personalitate juridică şi care nu poate sta în judecată în nume propriu, actele emise de această structură organizatorică fiind acte ale Autorităţii Rutiere Române, ale cărei atribuţii le îndeplineşte, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 1 al Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Rutiere Române, anexă la H.G. nr. 625/1998.
S-a reţinut de asemenea că Autoritatea Rutieră Română făcând parte, potrivit actelor normative sus-menţionate, din categoria autorităţilor publice centrale, competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate în cauză aparţine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de apel, astfel cum prevăd dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Soluţionând în fond pricina, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 9 din 30 ianuarie 2007, a respins acţiunea formulată de SC D.C. SRL, cu motivarea că, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada încălcării, de către autoritatea pârâtă, a unui drept ocrotit de lege, iar aspectele reclamate de aceasta, privind particularităţile traseului şi ale pasagerilor, i-au fost cunoscute la data obţinerii licenţei, mai mult decât atât, s-a apreciat că recurenta a fost cea care a nesocotit obligaţiile ce-i reveneau potrivit licenţei de transport public de persoane.
Împotriva acestei sentinţei, în termen legal, a declarat recurs reclamanta solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, Curţii de Apel Galaţi, cu motivarea că instanţa de fond nu a cercetat toate aspectele contestate privind particularităţile traseului şi inconvenientele legate de defectarea unor mijloace de transport şi nici nu a reţinut, în legătură cu acest ultim aspect, existenţa unui caz fortuit ce exonerează societatea de vinovăţie; a fost invocată în acest sens Anexa 7 la Ordinul Ministrul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1892/2006.
Recursul se va admite în sensul şi pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Analizând actele dosarului rezultă că obiectul acţiunii, formulată de reclamanta SC D.C. SRL, îl reprezintă anularea deciziilor nr. 3466 din 02 august 2006 şi nr. 3497 din 04 august 2006 emis de Agenţia Brăila a Autorităţii Rutiere Române, prin care a fost suspendată, pentru 30 de zile, copia conformă pentru transport rutier public de persoane, a licenţei de transport acordată reclamantei.
Cum potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, prin autoritatea publică se înţelege orice organ de stat sau al autorităţilor administrativ teritoriale, care acţionează în regim de putere publică, rezultă că într-un litigiu de contencios administrativ, pentru a avea calitate de pârât, respectiv intimată, este suficient ca autoritatea publică să fie emitenta actului administrativ contestat.
Pe cale de consecinţă, în speţă, solicitându-se anularea actelor administrative emise de o autoritate publică judeţeană, respectiv Agenţia Brăila a Autorităţii Rutiere Române, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I potrivit cărora litigiile privind acte emise sau încheiate de autorităţi publice locale şi judeţene se soluţionează în fond de către Tribunalele administrativ fiscale.
Cu alte cuvinte, împrejurarea că această autoritate judeţeană nu are personalitate juridică nu este de natură să atragă automat competenţa materială a Curţii de apel, corespunzător calităţii de autoritate centrală a instituţiei ierarhic superioare - Autoritatea Rutieră Română ci, pentru considerentele mai sus menţionate, competenţa aparţine Tribunalului, în speţă Tribunalul Brăila, în raza căruia se află sediul ambelor părţi şi în concordanţă cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ.
În raport de toate aceste considerente Curtea va admite recursul declarat în cauză şi, casând sentinţa atacată, va trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC D.C. SRL împotriva sentinţei civil nr. 9 din 30 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Brăila, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 357/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 363/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
