ICCJ. Decizia nr. 3701/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3701/2008
Dosar nr. 21/36/2008
Şedinţa publică din 24 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, reclamanta Ş.N.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, anularea Hotărârii nr. 6244 din 30 noiembrie 2007, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, cu consecinţa recunoaşterii acestei calităţi şi acordării drepturilor cuvenite.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta i-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, motivat de faptul că nu a făcut dovada că a fost supusă schimbului de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral, fiind născută după strămutarea părinţilor săi din anul 1940.
Prin sentinţa civilă nr. 235/CA din 31 martie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea promovată în contencios administrativ şi fiscal de reclamanta Ş.N.E. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea. A anulat Hotărârea nr. 6244/2007 emisă de pârâtă şi a constatat că reclamanta are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, deşi reclamanta s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile pe care le-a suferit şi familia sa ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea a contestat faptul că instanţa a acordat reclamantei beneficiul OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi a susţinut că aceasta nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 lit. c) din ordonanţă şi de art. 2 din Normele aprobate prin HG nr. 127/ 2002, întrucât nu era născută în anul 1940 când a avut loc schimbul de populaţie între România şi Bulgaria. S-a mai susţinut că în anul naşterii reclamantei - 1943, nu a avut loc nici un schimb de populaţie între cele două state, astfel că, născându-se în localitatea în care părinţii săi fuseseră strămutaţi anterior, nu a fost obligată să-şi schimbe domiciliul.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârata Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului OG nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinţii lor au fost strămutaţi în urma Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
În cauză, este necontestat faptul ca familia intimatei-reclamante a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, şi că reclamanta Ş.N.E. s-a născut în România, în localitatea Ceamurlia de Sus, judeţul Tulcea, unde fuseseră strămutaţi părinţii săi.
Instanţa de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pe cale de consecinţă, în mod corect şi în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond a reţinut că prejudiciile suferite de părinţi urmare strămutării sunt suportate şi de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă, pe de o parte, şi părinţii săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeaşi situaţie, în speţă cea de strămutat, suportând consecinţe nefavorabile similare, datorate persecuţiilor din motive etnice.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
În consecinţă, pe baza probatoriului administrat, Curtea de Apel, întemeiat şi legal, a reţinut că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi că, fiind născută la data de 8 aprilie 1943 în localitatea de strămutare a familiei sale, Ş.N.E. se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi beneficiază de prevederile ordonanţei pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.
Fată de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 235/CA din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3698/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3702/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
