ICCJ. Decizia nr. 391/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 391/2008
Dosar nr. 3793/2/2007
Şedinţa publică de la 1 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1696 din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” SA, prin Sucursala Transport Timişoara, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, dispunând anularea parţială a H.G. nr. 109/2007, respectiva Anexei 4 la această hotărâre, şi obligând pârâtul să emită o nouă hotărâre, prin care să stabilească o nouă comisie pentru soluţionarea întâmpinării formulate de numita C.B.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că între dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi art. 15 alin. (2) şi (3) ale Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică există o inadvertenţă, acestea prevăzând, pe de o parte, că din componenţa celor două comisii, pe care le instituie, fac parte primarii localităţilor pe raza cărora se desfăşoară lucrarea, iar, pe de altă parte, nepermiţând ca membrii comisiei care au declarat utilitatea publică să facă parte din comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor.
Prima instanţa de judecată a apreciat, astfel, că în aplicarea legii în discuţie trebuie să prevaleze interesul general ocrotit prin norma care reglementează incompatibilitatea sus-menţionată, ceea ce conduce la concluzia că situaţia în care una dintre persoanele care au făcut parte din comisia de cercetare prealabilă se pronunţa şi asupra întâmpinărilor, formulate în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 33/1994, este de natură să creeze prezumţia că este afectată corecta soluţionare a cauzei.
În concluzie, a reţinut instanţa de fond, adoptarea H.G. nr. 109/2007, mai exact a Anexei 4 la această hotărâre, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, conform cărora nu pot face parte din comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor „proprietarii imobilelor care sunt în cauză, rudele şi afinii lor până la al patrulea grad inclusiv, persoanele care deţin funcţii în administraţia publică locală sau centrală şi care au interes în executarea lucrărilor şi nici membrii comisiei care au declarat utilitatea publică”.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâtul Guvernul României, considerând-o netemeinică şi nelegală şi invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se arată, în motivele de recurs, că H.G. nr. 109/2007 a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 15 în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză pentru utilitate publică.
Potrivit art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994 cercetarea prealabilă pentru lucrările de interes naţional se face de către comisii numite de Guvern, comisii din care fac parte, între alţii şi primarii localităţilor pe raza cărora se desfăşoară lucrarea de utilitate publică.
În conformitate cu art. 15 alin. (2) din acelaşi act normativ, din comisia de soluţionare a întâmpinărilor va face parte şi primarul localităţii.
Aceste prevederi dovedesc faptul că desemnarea primarului atât în comisia care a efectuat cercetarea prealabilă în vederea declarării utilităţii publice, cât şi în comisia de soluţionare a întâmpinărilor a fost făcută în conformitate cu legea.
Examinând motivele de recurs invocate, dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs, prevăzut de art. 304, pct. 9 C. proc. civ. În soluţionarea problemei analizate trebuie pornit de la prevederile art. 9 alin. (2) şi art. 15 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 33/1994 şi trebuie stabilit dacă între membrii celor două comisii există sau nu incompatibilitate.
Potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 33/1994 cercetare prealabilă pentru lucrările de interes naţional se face de către comisii numite de Guvern şi care sunt alcătuite din: reprezentantul administraţiei publice centrale care coordonează domeniul de activitate pentru lucrarea de utilitatea publică care se realizează, reprezentantul Ministerului Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, reprezentantul Ministerului Finanţelor, preşedintele consiliului judeţean şi şefii compartimentelor de resort, precum şi primarii localităţilor pe raza cărora se desfăşoară lucrarea de utilitate publică.
În conformitate cu art. 15 alin. (1) din aceeaşi lege, întâmpinările împotriva propunerilor de expropriere se soluţionează de o comisie constituită prin hotărâre de Guvern, dacă lucrările sunt de interes naţional, iar în art. 15 alin. (2) s-a stabilit componenţă acestei comisii, între alţii, din comisie, urmând să facă parte şi primarul localităţii.
Faţă de aceste prevederi se constată că hotărârea de guvern atacată nu a făcut altceva decât să desemneze membrii celei de-a doua comisii, stabilită conform art. 15 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
În condiţiile în care din această comisie, nu ar fi fost desemnate toate persoanele, pe care legea le-a indicat în mod expres, abia atunci ar fi putut fi pusă în discuţie legalitatea hotărârii de Guvern.
Nu poate fi reţinută nici motivarea instanţei de fond potrivit căreia actul atacat este nelegal pentru că ar fi fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994.
Art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994 a stabilit ce persoane nu pot face parte din comisia care soluţionează întâmpinările: proprietarii imobilelor care sunt în cauză, rudele şi afinii lor până la al patrulea grad inclusiv, persoanele care deţin funcţii în administraţia publică locală sau centrală şi care au interes în executarea lucrărilor şi nici membrii comisiei care au declarat utilitatea publică.
Chiar instanţa de fond a reţinut că între textele art. 9 alin. (1), art. 15 alin. (2) şi (3) ar exista o inadvertenţă, însă inadvertenţa vizează numai ultima parte a art. 15 alin. (3) din Legea nr. 33/1994.
Din interpretarea textelor rezultă că formularea „membrii comisiei care au declarat utilitatea publică” este improprie.
Exproprierile pentru utilitate publică pot fi făcute după parcurgerea mai multor etape: etapa efectuării cercetării prealabile, declararea utilităţii publice, soluţionarea întâmpinărilor formulate împotriva propunerilor de expropriere.
Legea stabileşte că etapa efectuării cercetării prealabile şi cea a soluţionării întâmpinărilor se fac de nişte comisii.
În schimb, declararea utilităţii publice nu se face de o comisie, ci, potrivit art. 7 alin. (1) din lege, de către Guvern pentru lucrările de interes naţional şi de către consiliile judeţene şi Consiliul Local al municipiului Bucureşti, pentru lucrările de interes local, astfel că nu putem vorbi de „comisie care să declare utilitatea publică”.
Faţă de modul de redactare şi din interpretare coroborată a celorlalte texte ar trebui să interpretăm această ultimă incompatibilitate de art. 15 alin. (3) ca vizând membrii comisiei care au efectuat cercetarea prealabilă în vederea declarării utilităţii publice pentru că în lege nu este prevăzută o comisie care să declare utilitatea publică, ci numai una care efectuează cercetarea prealabilă declarării utilităţii publice.
În privinţa primarului, cum legea a prevăzut expres că face parte din cele două comisii, această incompatibilitate nu se aplică.
De aceea, în baza art. 20 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 312 C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 1696 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va fi modificată sentinţa în sensul că va fi respinsă acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 1696 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională de Transport al Energiei Electrice „Transelectrica” SA, prin Sucursala Transport Timişoara, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 390/2008. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 393/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
