ICCJ. Decizia nr. 3959/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3959/2008
Dosar nr. 33476/3/200.
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3342 din 13 decembrie 2007, pronunţată în dosar nr. 33476/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanţii A.N.P.I. şi N.M.P. împotriva pârâtei C.N.V.M.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că actele administrative atacate au caracter normativ şi conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 pot fi atacate oricând.
Pe fondul acţiunii, s-a apreciat că:
- fondurile cu capital de risc au obligaţia încadrării într-unul din tipurile de AOPC exclusiv pentru protecţia investitorilor acestor fonduri conform competenţei pârâtei;
- termenul de 45 de zile prevăzut de art. 22 din Instrucţiunea nr. 2/2006 este de recomandare, iar până la împlinirea acestuia reglementarea fondurilor se face conform Regulamentului nr. 15/2004, neputându-se reţine existenţa unui vid legislativ;
- nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 52/2003 în sensul că reglementarea nu ar fi impusă de o situaţie de urgenţă deoarece pârâta a emis Instrucţiunea nr. 2/2006 cu respectarea principiului prudenţei;
- dispunerea de măsuri nr. 1/2007 are un caracter practic; nu este necesar consimţământul fiecărei instituţii în parte;
- Ordonanţa nr. 600/2006 şi având nr. 54/2006 sunt legal emise;
- nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 18 din Legea nr. 554/2004 pentru acordarea de daune morale.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs reclamanta A.N.P.I., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Instanţa de fond a ignorat prevederile art. 13 alin. (1) şi art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care recomandă judecătorului să studieze atât actele atacate, cât şi întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lor, precum şi orice alte lucrări necesare.
Recurenta se plânge că instanţa de fond nu a solicitat ca pârâta să depună toate actele necesare soluţionării pricinii.
Actele solicitate şi nedepuse la dosar sunt indicate la filele 2-6 din cererea de recurs, precum şi prin cererea depusă la fila 36 în dosarul de recurs.
Recurenta susţine şi greşita pronunţare asupra termenului de 45 de zile, susţinând că nu există nicio probă la dosar din care să rezulte calificarea termenului ca fiind de recomandare.
De asemenea, recurenta consideră că motivarea în sensul că „nu s-au reţinut de către instanţă aspecte neprecizate de natură penală din acţiunea pe rol, întrucât ţin de dosarul penal în cererea de soluţionare al FNF" este străină de natura pricinii.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a formulat recurs reclamantul N.M.P., pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
1. Motive de ordin procedural
Recurentul consideră că actul de procedură, încheierea din 6 decembrie 2007, prin care s-a judecat prima recuzare depusă la 6 decembrie 2007 a fost întocmit de o instanţă care nu a respectat procedura legală, respectiv prevederile art. 30 alin. (1) şi art. 32 alin. (1) C. proc. civ., fiind lovit de nulitate conform art. 105 C. proc. civ., nulitatea acestui act atrage după sine şi nulitatea actelor următoare, conform art. 106 C. proc. civ., de unde rezultă că şi încheierea din 6 decembrie 2007, orele 1240, prin care s-a judecat a doua cerere de recuzare este nulă.
Recurentul arată că instanţa nu a prezentat încheierea prin care s-a respins prima cerere de recuzare şi nu a fost citită în şedinţă publică.
Motivarea instanţei referitoare la cea de-a doua cerere de recuzare pe motivul că refuzul instanţei de a admite proba cu actul proces verbal al şedinţei C.N.V.M. din 30 ianuarie 2006 prin care s-a aprobat emiterea ordinului C.N.V.M. nr. 1 din 31 ianuarie 2006 pentru aprobarea Instrucţiunii C.N.V.M. nr. 2 din 28 ianuarie 2006 este netemeinică şi nelegală.
A doua cerere de recuzare a vizat instanţa care a judecat fondul pricinii şi nu o instanţă ierarhic superioară, astfel încât referirea la art. 30 alin. (4) C. proc. civ. nu are legătură cu situaţia de faţă.
Nu s-a făcut nici dovada că asupra celei de-a doua cereri de recuzare s-a pronunţat un alt complet de judecată.
În ceea ce priveşte motivul recuzării încheierea precizează că reclamanţii au solicitat „procesul-verbal de şedinţă C.N.V.M. din 30 ianuarie 2006" fără să arate aşa cum era menţionat în cererea de recuzare, că s-a solicitat partea din procesul-verbal care se referea doar la Dispoziţia de măsuri nr. 1/2006.
2. Motive de fond
Motive legate de emiterea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) şi motive legate de folosirea unor motivaţii contradictorii în sentinţă, ori străine de natura pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).
Motivele sunt comune recursului formulat de A.N.P.I. şi se referă la împrejurarea că nu s-au depus la dosar toate actele care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate, precum şi orice alte lucrări necesare, nu s-a analizat legalitatea actelor şi a operaţiunilor administrative.
Nu s-au depus la dosar acte justificatoare pentru emiterea în regim de urgenţă a Instrucţiunilor nr. 2/2006 şi nici Procesul verbal al Adunării Generale a Investitorilor sau scrisorile C.N.V.M. prin care erau aprobate unele reguli de funcţionare ale FOA.
Nu sa ţinut seama că unele acte au fost emise după data de 28 iulie 2005 şi că avizul nr. 54/2006 era semnat de un funcţionar necompetent. Nu s-a permis dovedirea acestor aspecte.
Intimatul-pârât C.N.V.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea actelor administrativ contestate.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Atât în acţiune cât şi prin motivele de recurs, recurenţii-reclamanţi au solicitat obligarea C.N.V.M. la depunerea de înscrisuri, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 12 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 modificată.
Instanţa de fond a dispus că pârâtul C.N.V.M. să depună la dosar toate actele care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate.
Pârâtul a depus la dosar o parte dintre aceste acte, iar la solicitarea reclamanţilor instanţa de fond a dispus prin încheierea de şedinţă din 13 septembrie 2007 completarea documentaţiei cu actele solicitate de reclamantă. Cererea a fost motivată de către reclamanţi în sensul că şi înscrisurile solicitate au stat la baza emiterii actelor administrative contestate.
Prin încheierea de şedinţă din 11 octombrie 2007, instanţa de fond a revenit asupra măsurii dispuse, considerând satisfăcător răspunsul pârâtului în sensul că actele nu există.
Prin încheierea de şedinţă din 8 noiembrie 2007, instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la unul dintre înscrisurile solicitate de reclamanţi, şi anume la procesul-verbal al şedinţei prin care s-a aprobat avizul nr. 54 din 30 august 2006, susţinând că acesta nu este necesar soluţionării cauzei.
Instanţa de fond nu şi-a motivat soluţia adoptată.
Nici prin sentinţa pronunţată în cauză, instanţa de fond nu şi-a motivat opţiunea respingerii depunerii la dosar a actelor solicitate de reclamanţi.
Actele solicitate de reclamanţi au fost respinse în bloc de către instanţa de fond, care a ţinut seama numai de părerea nemotivată a pârâtului.
Respingerea unor probe (în cazul de faţă a probei cu înscrisuri) trebuie să se facă motivat, instanţele având obligaţia să-şi motiveze soluţia pentru fiecare act în parte.
Motivarea lapidară a instanţei de fond care a arătat doar că actele nu sunt necesare dezlegării pricinii fără a analiza în concret pentru fiecare înscris îndeplinirea condiţiei, duce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din C.E.D.O.
Mai mult, anterior respingerii cererii, instanţa de fond a admis aceeaşi cerere, considerând că actele solicitate sunt necesare dezlegării pricinii.
Procedând astfel, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre criticabilă şi nelegală.
Sentinţa pronunţată nu a avut drept suport probator toate actele necesare dezlegării pricinii.
Faţă de acestea, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 urmând a se dispune casarea sentinţei recurate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecarea aceleiaşi instanţe.
Rejudecând cauza, instanţa de fond va avea obligaţia să analizeze fiecare înscris solicitat de reclamanţi şi să se pronunţe motivat cu privire la necesitatea depunerii la dosar şi legătura acestuia cu speţa şi cu actele administrativ contestate.
Urmează a se constata că nu este necesar ca instanţa de recurs să se pronunţe asupra motivelor de recurs de ordin procedural invocat de recurentul, persoană fizică, faţă de soluţia adoptată.
Cu ocazia rejudecării se va ţine seama şi de celelalte aspecte invocate de recurenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de A.N.P.I. şi de N.M.P. împotriva sentinţei civile nr. 3342 din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3952/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3960/2008. Contencios → |
|---|
