ICCJ. Decizia nr. 3960/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3960/2008
Dosar nr.3638.1/108/200.
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 331 din 5 decembrie 2007, pronunţată în dosar nr. 3638.1/108/2006,Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul Cultul Creştin Adventist de Ziua a Şaptea împotriva pârâtei Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că prin Decizia nr. 735 din 29 martie 2006, pârâta a respins cererea de retrocedare depusă de reclamantă având în vedere faptul că solicitantul nu a depus în termenul legal cererea.
Se reţine că este depăşit termenul prevăzut de art. 1 alin. (9) din OUG nr. 94/2000 republicată, modificată şi completată prin OUG nr. 209/2005 şi art. II, titlul II din Legea nr. 247/2005.
S-a mai constatat că pentru depunerea cererilor de retrocedare a mai existat un prim termen ce a expirat la 2 martie 2003, iar cel de-al doilea termen a expirat la 25 ianuarie 2006.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant arată că a formulat în termenele legale cerere de despăgubiri pentru imobilul din Arad, identificat în C.F. nr. 7249.
Asupra primei notificări, Comisia s-a pronunţat prin Decizia nr. 873 din 7 iulie 2006, iar asupra celei de-a doua notificări, prin Decizia nr. 735 din 29 martie 2006.
Decizia nr. 873 din 7 iulie 2006 a făcut obiectul Dosarului nr. 7146/198/2006.
Recurentul consideră că după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, toate cererile care nu au fost încă soluţionate de Comisie trebuiau considerate ca fiind formulate în termen deoarece însăşi Legea nr. 247/2005 creează un nou termen de depunere a notificărilor.
La data la care legea era în vigoare exista formulată cererea de despăgubire nesoluţionată.
S-a ignorat împrejurarea că în mod tendenţios şi cu rea-credinţă Comisia a soluţionat întâi cererea din 3 februarie 2006 şi apoi cererea din 17 iulie 2003.
Intimata-pârâtă, prin întâmpinarea formulată solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece solicitantul nu a depus în termenul legal cererea de retrocedare.
Recursul este nefondat.
Prin art. 1 alin. (5) din OUG nr. 94/2000 s-a prevăzut în vederea depunerii cererilor de retrocedare un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare (legea nr. 501/2002).
Ulterior termenul a fost prelungit cu 30 de zile, prin OUG nr. 184/2002, astfel încât termenul de depunere a cererilor a expirat la 2 martie 2003.
Recurentul a depus o primă notificare sub nr. 55 din 6 martie 2003.
Prin Decizia nr. 873 din 7 iulie 2006, Comisia specială a respins cererea ca tardiv formulată.
Prin sentinţa civilă nr. 32 din 20 februarie 2007, pronunţată în dosarul nr. 7146/108 din 12 decembrie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată împotriva Deciziei nr. 873 din 7 iulie 2003.
Sentinţa a devenit irevocabilă prin nerecurare, conform notei aflate la dosarul de recurs.
Aşadar, în privinţa primei notificări există autoritate de lucru judecat, de unde rezultă că prima notificare este formulară tardiv.
Prin Legea nr. 247/2005 s-a dat posibilitatea formulării unei noi notificări, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, respectiv până la 25 ianuarie 2006.
Recurentul a formulat notificarea la 3 februarie 2006, după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de Legea nr. 247/2005.
Nu există niciun motiv pentru a se considera, aşa cum solicită recurenta, că cererile anterioare au fost formulate în termen, deoarece Legea nr. 247/2005 vorbeşte în mod neechivoc de acordarea unui alt termen de 6 luni.
Mai mult, în privinţa primei notificări, există autoritate de lucru judecat, instanţa statuând caracterul tardiv al primei notificări.
Asupra soluţiei pronunţate nu are relevanţă împrejurarea că intimata Comisia s-a pronunţat întâi cu privire la cea de-a doua notificare, deoarece prin Legea nr. 247/2005 nu a avut loc o prelungire a primelor termen acordate pentru depunerea cererilor de retrocedare.
Faţă de acestea, nefiind întemeiate criticile aduse sentinţei recurate, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Cultul Creştin Adventist de Ziua a Şaptea, Conferinţa Banat împotriva sentinţei civile nr. 331 din 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3959/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3964/2008. Contencios → |
|---|
