ICCJ. Decizia nr. 3976/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3976
Dosar nr. 1336/35/2008
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele G.F.S., ş.a., au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin C.C.S.D. Bucureşti, solicitând obligarea pârâtului să răspundă cererii înregistrate la data de 29 august 2007, cerere privind stadiul dosarului de acordare a despăgubirilor în temeiul dispoziţiei nr. 1370/2005 a Primăriei Municipiului Oradea, precum şi obligarea pârâtului la plata sumei de 200 RON/ zi de întârziere cu titlu de daune interese, începând cu data depunerii acţiunii, până la data trimiterii răspunsului la cerere.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că, în temeiul Legii nr. 10/2001, au formulat notificarea nr. 1446 din 14 noiembrie 2001 în vederea acordării de despăgubiri pentru imobilul situat în Oradea, jud. Bihor, înscris în C.F. nr. 819 Oradea, nr. top. 4425, reprezentând casă cu teren aferent în suprafaţă de 275 mp.
Urmare a acestei notificări, Primarul Municipiului Oradea a emis dispoziţia nr. 1370/2005, prin care a dispus acordarea de despăgubiri băneşti ca echivalent al valorii imobilului imposibil de restituit.
Au mai arătat reclamantele că potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 247/2005, OUG nr. 81/2007 şi Decizia nr. 425/2005 a Primului Ministru, dosarul de despăgubiri a ajuns la C.C.S.D., care a dispus efectuarea de către evaluatorul SC R. SA a unui raport de evaluare a imobilului.
Au precizat reclamantele că în raport cu pasivitatea Comisiei Centrale şi de atitudinea negativă manifestată în încercările de a afla stadiul dosarului (prin contactarea telefonică a reprezentanţilor Comisiei), acestea au trimis o cerere pârâtei pentru a preciza clar stadiul dosarului lor atât prin fax, la data de 24 august 2007, cât şi prin curier, fiind remisă Comisiei la data de 29 august 2007.
Faţă de faptul că nu au primit răspuns la această cerere, fiind prejudiciate în sensul imposibilităţii de a beneficia de despăgubirile acordate, încă din anul 2005, prin dispoziţia Primarului Municipiului Oradea, reclamantele au solicitat obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri pe fiecare zi de întârziere în cuantum de 200 RON /zi.
Prin sentinţa nr. 60/CA/2008 - PI din 14 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost respinsă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin adresa nr. 717527 din 13 decembrie 2007, înregistrată la A.N.R.P., entitatea ce asigură Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a comunicat reclamantelor că dosarul aferent dispoziţiei mai sus-amintite, transmis în temeiul art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 de către Primăria Municipiului Oradea şi înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu nr. 3371/CC/2007, va fi supus atenţiei Comisiei în următoarea şedinţă a acesteia, în ceea ce priveşte obiectul notificării, formulat de către notificatoare în temeiul Legii nr. 10/ 2001, cât şi a dovezii dreptului de proprietate asupra imobilului, obiect al notificării.
Având în vedere acest răspuns al Comisiei Centrale, prima instanţă a apreciat că cererea reclamantelor prin care solicită obligarea Comisiei să răspundă la memoriul adresat, este lipsită de obiect.
Totodată, în ce priveşte solicitarea reclamantelor de obligare la plata de despăgubiri, prima instanţă a constatat că în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii condiţiilor generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv a existenţei şi întinderii prejudiciului suferit, a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta pârâtei, precum şi a vinovăţiei pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal, reclamantele, invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentele consideră că prima instanţă a ignorat dispoziţiile art. 8 alin. (1) raportat la art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, texte în raport de care intimata trebuia să răspundă în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii lor.
Referitor la adresa nr. 717527 din 13 decembrie 2007, depusă de intimată la dosar, susţin că nici până la data formulării recursului nu s-a făcut dovada comunicării acesteia.
Cât priveşte despăgubirile solicitate, recurentele combat soluţia adoptată, arătând că intimata a întârziat deliberat să răspundă la cererea lor, înregistrată sub nr. 717527 din 27 august 2007. Acest fapt culpabil a generat prejudiciul constând în sumele de bani cuvenite cu titlu de despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 de care ar fi putut beneficia începând cu 1 octombrie 2007, dată de la care Comisia a început să facă plata în mod efectiv, cu atât mai mult cu cât cererea lor a fost aleasă aleatoriu printre primele pentru soluţionare.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că în cauză nu există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii recurentelor. Dimpotrivă, dosarul lor de despăgubire a fost analizat în şedinţa Comisiei Centrale din data de 19 decembrie 2007, fiind remis Primăriei Oradea pentru clarificarea obiectului notificării şi prezentarea titlului de proprietate asupra imobilului. Mai mult, mai indică intimata, pe parcursul soluţionării cauzei a insistat pe cale de adresă (nr. 3371/CC din 28 octombrie 2008) ca Primăria Oradea să urgenteze completarea dosarului.
Referitor la capătul de cerere privind despăgubirile, intimata arată că soluţia fondului este legală, aspectele invocate de recurentă excedând speţei cu care a învestit instanţa de contencios administrativ.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi potrivit art.3041, sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii de chemare în judecată cu care recurentele-reclamante au învestit instanţa de contencios administrativ vizează obligarea intimatei-pârâte C.C.S.D. de a răspunde la cererea lor înregistrată la data de 29 august 2007, privitoare la stadiul dosarului aferent Dispoziţiei nr. 1370 din 31 martie 2005, emisă de Primarul Municipiului Oradea.
Pe parcursul soluţionării cauzei în primă instanţă, intimata a emis răspunsul cu nr. 717527 din data de 13 decembrie 2007 prin care a adus la cunoştinţa recurentelor că dosarul lor va fi examinat în următoarea şedinţă a Comisiei Centrale, în ceea ce priveşte obiectul notificării cât şi dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
Ca urmare, în mod just curtea de apel a respins acţiunea, constatând că aceasta a rămas fără obiect.
Susţinerea recurentelor în sensul că actul din data de 13 decembrie 2007 nu le-ar fi fost comunicat nici până la data soluţionării recursului este complet lipsită de substanţă. Chiar dacă acesta nu le-a fost comunicat direct, oficial, de către intimată, în orice caz le-a fost înmânat în Şedinţa publică din 7 ianuarie 2008 când, odată cu întâmpinarea Comisiei Centrale li s-a înmânat şi un exemplar de pe adresa în discuţie, depusă în probaţiune.
Şi în ceea ce priveşte capătul de cerere privind despăgubirile, soluţia adoptată de Curtea de apel este legală.
Într-adevăr, intimata-pârâtă nu a soluţionat cererea recurentelor-reclamante în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Însă acest fapt, în sine, deşi creează premisa necesară pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ competente cu o cerere de reparare a pagubei cauzate, nu atrage automat acordarea despăgubirilor solicitate.
Instanţa de fond a argumentat convingător că recurentele-reclamante nu au probat, deşi aveau această obligaţie potrivit art. 1169 C. civ., în ce a constat prejudiciul material cauzat prin comunicarea cu întârziere a stadiului dosarului lor de despăgubire.
Deşi iniţial suma de 200 lei/ zi a fost pretinsă cu titlu de daune interese pentru întârziere, pentru perioada cuprinsă între data înregistrării cererii şi data comunicării răspunsului, fiind concepută de recurentă ca un mijloc de constrângere a intimatei-pârâte de a le rezolva cererea (similar daunelor cominatorii care îl constrâng pe debitor să execute o obligaţie de a face), ulterior comunicării adresei nr. 717527 din data de 13 decembrie 2007 s-a insistat asupra faptului că prejudiciul total suferit ar consta într-o sumă globală, neindicată nici măcar în recurs, întrucât, cum s-a arătat, recurentele au pretins că nu li s-a comunicat răspunsul la cererea lor nici în prezent.
În realitate, după cum corect a indicat intimata în întâmpinare, recurentele sunt în eroare cu privire la limitele sesizării instanţei de contencios administrativ, considerând că pot pretinde pe calea acţiunii de faţă daune pentru rezolvarea cu întârziere a însuşi dosarului de despăgubire de către intimata-pârâtă. Or, nu se poate deduce nicio legătură raţională între faptul comunicării cu întârziere a stadiului unui dosar şi rezolvarea dosarului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (1) şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D.
Respinge recursul declarat de G.F.S., ş.a., împotriva sentinţei nr. 60/CA/2008 - PI din 14 aprilie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1811/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4077/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
