ICCJ. Decizia nr. 4443/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4443/2008
Dosar nr. 1955/42/2007
Şedinţa publică din 2 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 60 din 28 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 5 din 3 noiembrie 2005 cu amendamentele ulterioare, emisă de C.J. Dâmboviţa de aplicare a Legii nr. 18/1991 („Comisia"), invocată de reclamanta SC P. SA Crevedia.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu C.N.A.F.P., având ca obiect anularea hotărârii Consiliului de Administraţie al C.N.A.F.P. nr. 31 din 27 aprilie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, asupra excepţiei de nelegalitate, că soluţionarea litigiului în fond nu depinde de actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă, nefiind astfel îndeplinită condiţia prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, instanţa a constatat că hotărârea nr. 5/2005 a Comisiei validează propunerile comisiei locale Butimanu de aplicare a legilor fondului funciar, în vreme de C.N.A.F.P., prin hotărârea nr. 31/2007 a Consiliului de Administraţie, nu a făcut decât să adopte „Procedura de soluţionare" a cererilor formulate de comisiile de fond funciar având ca obiect disponibilizarea unor suprafeţe de teren aflate în proprietate publică a statului şi în administrarea instituţiilor publice, cereri primite şi de C.N.A.F.P., ca instituţie publică având asemenea terenuri în administrare.
În soluţionarea fondului, instanţa a reţinut că „Procedura" adoptată de Consiliul de Administraţie al C.N.A.F.P. este conformă cu Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, precum şi cu HG nr. 890/2005 şi HG nr. 1832/2005 şi că acest act nu o vatămă cu nimic pe reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă reclamanta.
În motivarea cererii, este criticată soluţionarea prin respingere a excepţiei de nelegalitate, recurenta arătând că hotărârea comisiei judeţene a stat la baza hotărârii C.N.A.F.P., iar dacă s-ar fi constatat nelegalitatea primului act, ar fi fost anulat şi cel subsecvent.
Arată recurenta că instanţa a înţeles în mod greşit că ea ar fi contestat hotărârea comisiei judeţene pentru măsura luată prin ea (de a solicita terenuri pentru a fi retrocedate de la instituţiile publice), când, în realitate, recurenta a invocat încălcarea de către hotărârea Comisiei a dispoziţiilor imperative ale art. 41 din Legea nr. 1/2000.
În fine, arată recurenta că, deşi instanţa a analizat valabilitatea hotărârii Comisiei, nu a făcut această analiză prin prisma Legii nr. 1/2000.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta susţine că, fără soluţionarea excepţiei de nelegalitate pe fondul ei, fondul cererii principale nu putea fi corect soluţionat.
Separat de aceasta, consideră recurenta că hotărârea Consiliului de Administraţie al C.N.A.F.P. este nelegală, întrucât măsurile adoptate de ea intrau în competenţa Guvernului României.
Astfel, arată recurenta, C.N.A.F.P. a decis transferarea terenurilor în litigiu din patrimoniul public în cel privat al statului, încălcând dispoziţiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, deoarece o asemenea măsură nu putea fi luată decât de guvern.
În recurs, cauza a fost soluţionată în contradictoriu cu A.D.S. care, conform dispoziţiilor art. 69 din OUG nr. 23 /2008, s-a subrogat C.N.A.F.P. în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţii contractanţi care deţin în exploatare amenajări piscicole.
Recursul nu se fondează.
1. În ceea ce priveşte inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate, ea a fost corect reţinută de instanţa de fond.
În fapt, reclamanta este concesionarul unui teren cu destinaţie agricolă în suprafaţă totală de 660,43 ha care include şi terenuri/suprafeţe cu luciu de apă pe raza localităţii Butimanu.
În această calitate, reclamanta a formulat acţiunea în anularea hotărârii nr. 31/2007 a Consiliului de Administraţie al C.N.A.F.P., arătând că, urmare a acestei hotărâri, terenul concesionat ei se va reduce cu 16,37 ha luciu de apă, societatea fiind prejudiciată, întrucât pe acea suprafaţă a realizat investiţii importante care au şi fost înstrăinate către ea în procesul de privatizare, făcând parte în prezent din capitalul său social.
Hotărârea atacată pe baza acestor argumente nu face decât să aprobe procedura de soluţionare a cererilor de retrocedare pe care comisiile locale şi judeţene de aplicare a legilor fondului funciar le-au transmis C.N.A.F.P., ca deţinătoare de terenuri disponibile.
„Procedura" propriu-zisă conţine trei capitole: „Motivaţia juridică", „Situaţia actuală" şi „Propuneri de soluţionare". Nici unul dintre ele nu conţine referiri exprese la reclamantă ori la alţi deţinători legali care vor fi afectaţi de predarea unor terenuri (inclusiv luciu de apă) către comisiile locale. „Procedura" aduce însă în discuţie toate textele legale incidente în aplicarea ei, cu scopul vădit de a gestiona cât mai corect acest proces, inclusiv problemele create de existenţa unor investiţii (Cap. A pct. 3) Din întregul conţinut al „Procedurii" rezultă că C.N.A.F.P. a fost preocupată să stabilească aspecte de principiu pentru soluţionarea celor 24 de documentaţii de retrocedare depuse la sediul său în perioada 22 iulie 2005 - 30 martie 2007 de către mai multe consilii locale din întreaga ţară.
Analizând, pe de altă parte, conţinutul hotărârii nr. 5/2005 a Comisiei judeţului Dâmboviţa pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor – în privinţa căreia recurenta a invocat excepţia de nelegalitate - se constată că atât forma iniţială cât şi amendamentele ei au ca obiect validarea şi invalidarea propunerilor Comisiei locale Butimanu de aplicare a legilor fondului funciar.
Aşadar, nu există între cele două acte legătura de cauzalitate pe care recurenta a pretins-o pe baza unei simple succesiuni în timp.
„Procedura" aprobată de C.N.A.F.P. în 2007 nu a fost emisă în aplicarea hotărârii Comisiei judeţene Dâmboviţa din 2005.
Prima este un act intern al unei instituţii publice centrale, are caracter general şi reglementează maniera de lucru a C.N.A.F.P. în soluţionarea tuturor solicitărilor de retrocedare comunicate ei de către diverse comisii locale de aplicare a legilor fondului funciar .
Ce de-a doua este un act administrativ individual emis de o autoritate publică judeţeană şi soluţionează punctual propunerile de restituire a terenurilor agricole aparţinând unei singure comisii locale de aplicare a legilor funciare, cea din comuna Butimanu.
2. În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a respins în mod corect acţiunea, ca neîntemeiată.
Aşa cum rezultă din conţinutul „Procedurii", mai sus analizat, acest act intern, prin el însuşi, nu o afectează pe recurentă.
Dacă, ulterior, C.N.A.F.P. a procedat la predarea prin protocol a terenurilor din domeniul public al statului pe care ea le administra, către comisiile locale care au cerut acest lucru, măsura a fost luată – inclusiv pentru comisia locală Butimanu – în baza Legii nr. 18/1991, a Legii nr. 1/2000, dar şi a dispoziţiilor art. 10 alin. (4) şi alin. (5) din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005, astfel cum au fost modificate prin HG nr. 1832/2005 şi care prevăd:
„(4) Atunci când nu mai există teren în rezerva comisiei de fond funciar, aceasta se va putea adresa, prin intermediul comisiei judeţene de fond funciar, instituţiilor şi autorităţilor publice care administrează teren proprietate a statului.
(5) Toate instituţiile şi autorităţile publice care au în administrare terenuri proprietate publică a statului sunt obligate să răspundă cererilor formulate de comisiile de fond funciar şi să comunice acestora suprafeţele de teren care pot fi disponibilizate, în condiţiile legii, în termen de 45 de zile de la data primirii cererii".
Din conţinutul textului rezultă că pârâta era obligată să răspundă cererilor comisiilor locale, aşadar a acţionat în limitele atribuţiilor sale, iar nu cu depăşirea competenţei sale, astfel cum pretinde recurenta.
Intimata – pârâtă, ca administrator al terenurilor din domeniul public al statului, nu a făcut decât să transmită comisiilor locale acelaşi drept de administrare, neexistând astfel nici o încălcare a Legii nr. 213/1998.
Dar, în ce măsură, la soluţionarea cererilor de retrocedare, vor fi respectate dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 1/2000, de care recurenta se prevalează în apărarea drepturilor ei de concesionare, numai comisiile locale sunt răspunzătoare, iar nu pârâta din acţiune, C.N.A.F.P.
3. În fine, în ceea ce priveşte legitimitatea recurentei de a se prevala de dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 1/2000, pentru a-şi prezerva intactă suprafaţa concesionată iniţial (în anul 2003), Curtea de faţă nu poate analiza acest aspect în raport cu hotărârea Comisiei judeţene Dâmboviţa, întrucât excepţia de nelegalitate a fost respinsă ca inadmisibilă, iar soluţia aceasta a primei instanţe este legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. SA Crevedia împotriva Sentinţei Civile nr. 60 din 28 februarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4432/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4509/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
