ICCJ. Decizia nr. 4690/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4690/2008
Dosar nr. 2221/2/2008
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1880 din 18 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC P. SA, în contradictoriu cu pârâtele D.R.A.O.V. Galaţi, A.N.V. şi A.N.A.F., şi a dispus suspendarea deciziei nr. 9 din 17 martie 2008 şi a procesului-verbal nr. 3318 din aceeaşi dată, ambele emise de D.J.A.O.V. Galaţi, până la soluţionarea cauzei privind anularea acestor acte pe fond.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 215 C. proCod Fiscal, inclusiv cele privind depunerea cauţiunii, precum şi condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, referitoare la existenta unui caz bine justificat, la iminenţa producerii unei pagube ce trebuie prevenită şi la sesizarea autorităţii emitente a actelor administrative contestate.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs pârâtele, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.; în motivarea cererilor, recurentele au susţinut, în esenţă, că cererea de suspendare nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurente, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin sentinţa recurată, a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC P. SA, în contradictoriu cu pârâtele D.R.A.O.V. Galaţi, A.N.V. şi A.N.A.F., şi s-a dispus suspendarea deciziei nr. 9 din 17 martie 2008 şi a procesului-verbal nr.3318 din aceeaşi dată, emise de D.J.A.O.V. Galaţi, până la soluţionarea cauzei privind anularea acestor acte pe fond.
Ulterior, prin Decizia nr. 224 din 30 iunie 2008 emisă de A.N.A.F., Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor, a fost admisă contestaţia SC P. SA formulată în cadrul procedurii prealabile împotriva actelor administrative a căror suspendare a fost dispusă prin sentinţa recurată în cauză, respectiv Decizia nr. 9 din 17 martie 2008 şi procesul-verbal nr.3318 din aceeaşi dată, în baza căruia a fost emisă Decizia, soluţia fiind aceea de desfiinţare a actelor respective.
Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora prima instanţă a dispus suspendarea executării actelor administrative fiscale contestate, această măsură poate dura până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la anularea actelor respective.
În speţă, însă, instanţa de fond nu a mai fost sesizată cu o acţiune în anulare a actelor administrative fiscale contestate, intimata-reclamantă SC P. SA ne mai având interes în promovarea unei astfel de cereri, dată fiind Decizia autorităţii fiscale competente, luată în cadrul procedurii administrative prealabile, prin care a fost admisă contestaţia formulată împotriva actelor administrative a căror suspendare a fost dispusă prin sentinţa recurată, măsura suspendării rămânând, aşadar, lipsită de obiect.
De asemenea, în cauză, ca o condiţie legală pentru soluţionarea de către instanţa de judecată competentă a cererii agentului economic de suspendare a executării actelor administrative fiscale contestate, a fost plătită de către intimata-reclamantă o cauţiune, în cuantumul stabilit de către instanţa de fond, conform Ordinului de plată nr. 897/2008.
Potrivit dispoziţiilor art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., cauţiunea se eliberează celui care a depus-o, în măsura în care cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei.
Cum, în speţă, aşa cum s-a arătat, instanţa de fond nu fost sesizată cu o acţiune în anulare a actelor administrative fiscale a căror executare a fost suspendată prin hotărârea recurată, aceste acte fiind desfiinţate în cadrul procedurii administrative prealabile, de către autoritatea fiscală competentă, se impune restituirea cauţiunii intimatei-reclamante SC P. SA. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursurile formulate de autorităţile pârâte, va casa sentinţa atacată şi, pe fond, va respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta SC P. SA, ca rămasă fără obiect, şi va dispune restituirea cauţiunii achitate de aceasta cu Ordinul de plată nr. 897/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele D.R.A.O.V. Galaţi, A.N.V. şi A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 1880 din 18 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare formulată de SC P. SA, ca rămasă fără obiect.
Dispune restituirea cauţiunii, achitată prin Ordinul de plată nr. 897/2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 4677/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4759/2008. Contencios → |
---|