ICCJ. Decizia nr. 4677/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4677/2008
Dosar nr. 35/45/200.
Şedinţa publică din 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 112/CA din 2 iunie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunile conexe formulate şi precizate de reclamantul C.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, prin care solicita obligarea acestuia:
- să se pronunţe cu privire la avansarea pe post de conferenţiar a numitului P.G. şi la criteriile de avansare;
- să răspundă solicitărilor formulate prin adresa din data de 5 septembrie 2007, cu cele 4 subpuncte;
- să reanalizeze dosarele pentru confirmarea sau reconfirmarea titlurilor de conferenţiar universitar şi profesor universitar.
- să ia măsurile, dacă se impune, în cazul în care există persoane care nu au fost reconfirmate;
- decontarea biletelor de tren;
- daune morale în sumă de 10.500 lei;
- anularea Ordinului nr. 2778/2007 emis de ministrul educaţiei, cercetării şi tineretului.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
În desfăşurarea procedurii de concurs, contestată de reclamant în ceea ce priveşte ocuparea postului de conferenţiar, au fost îndeplinite cerinţele art. 58 şi urm. din Legea nr. 128/1997.
Potrivit acestor dispoziţii legale, dosarul de concurs al şefului de lucrări P.G., pentru ocuparea postului de conferenţiar universitar, a fost înaintat de către Universitatea Tehnică „Gh. Asachi" din Iaşi în data de 20 iunie 2007, în vederea confirmării de către C.N.A.T.D.C.U.
Reclamantul a înaintat ministerului contestaţia nr. 17158 din 4 aprilie 2007, prin care solicită neconfirmarea concursului de către C.N.A.T.D.C.U. şi neacordarea titlului de conferenţiar universitar numitului P.G., sub motivul că nu sunt îndeplinite condiţiile minime stabilite prin reglementările legale în vigoare.
În scrisoarea de răspuns, i s-a comunicat reclamantului că memoriul va fi înaintat Comisiei de specialitate şi va fi analizat împreună cu dosarul de concurs al candidatului.
În sesiunea de lucru din iulie 2007, Comisia de „Inginerie Electrică, Electronică, Telecomunicaţii şi Energetică" a amânat evaluarea dosarului, măsura fiind comunică reclamantului ca răspuns la scrisoarea nr. 17515 din 30 aprilie 2007.
Prin adresa nr. 17.515 din 10 august 2007, se solicită universităţii formularea unui punct de vedere în legătură cu desfăşurarea concursului în cauză; urmare solicitării M.E.C.T., Universitatea „Gh. Asachi" din Iaşi a numit o comisie care, analizând activitatea didactică şi ştiinţifică a candidatului, a constatat că nici una din sesizările privind neîndeplinirea criteriilor de promovare nu este fondată. în consecinţă, conducerea instituţiei a solicitat M.E.C.T. continuarea demersurilor privind evaluarea dosarului de concurs al lui P.G.
Întrunită în data de 5 noiembrie 2007, Comisia de specialitate a evaluat dosarul de concurs al candidatului, având în vedere sesizările reclamantului şi punctul de vedere al Universităţii „Gh. Asachi" din Iaşi şi, constatând că sunt îndeplinite toate criteriile de promovare, a propus confirmarea titlului didactic. Drept urmare, în reuniunea din 23 noiembrie 2007, C.N.A.T.D.C.U. a validat propunerea Comisiei, iar prin ordinul ministrului nr. 2778 din 10 decembrie 2007 a fost acordat titlul didactic de conferenţiar universitar numitului P.G.
Astfel, reţine instanţa de fond, desfăşurarea, organizarea şi finalizarea concursului în cauză au respectat prevederile legale în vigoare iar un răspuns în acest sens a fost transmis şi reclamantului prin adresa nr. 71515 R din 10 ianuarie 2008, observându-se că ministerul a acţionat în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi a atribuţiilor conferite prin lege.
În ceea ce priveşte decontarea biletelor de tren, prima instanţă a reţinut că solicitarea a fost adresată Universităţii „Gh. Asachi" din Iaşi, nicidecum Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.
Cu privire la prejudiciul moral invocat de reclamant, instanţa de fond apreciază că prestigiul de care se bucură un cadru universitar în cadrul studenţilor, colegilor, etc. nu constă în titluri, grade, diplome, distincţii, ci în profesionalismul de care dă dovadă în exercitarea funcţiei, confirmarea sau nu a unui titlu didactic de către C.N.A.T.D.C.U. fiind asumată de fiecare participant.
În concluzie, se arată în considerentele sentinţei recurate că, având în vedere că reclamantului i s-au dat răspunsuri la fiecare dintre cererile adresate pârâtului, chiar dacă aceste răspunsuri nu-l mulţumesc, acţiunea formulată nu este întemeiată, motivat de faptul că aceste nemulţumiri nu pot fi analizate de instanţa de contencios administrativ, reclamantul având şi alte posibilităţi legale în vederea clarificării tuturor nelămuririlor sale.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâtul, considerând-o netemeinică şi nelegală.
Fără a indica în concret care sunt motivele de recurs, se poate reţine, grupând cele expuse de recurentul-reclamant, că acesta aduce critici sentinţei recurate ce constau în faptul că în mod greşit s-a apreciat de prima instanţă că au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la acordarea titlurilor didactice din învăţământul superior, cu referire expresă la titlul de conferenţiar universitar atribuit numitului P.G.
Se susţine că Ordinul M.E.C.T. nr. 2778/2007 în ceea ce-1 priveşte pe P.G. este nelegal, iar instanţa de fond în mod greşit a respins cererea sa fără să facă referiri la legalitatea desfăşurării fiecărei faze a concursului de acordare a titlului universitar de conferenţiar pentru această persoană.
Recurentul-reclamant menţionează faptul că are un interes legitim privat în cauză deoarece, în mod sistematic, începând cu anul 2002 i se refuză scoaterea unui post la concurs pentru avansare.
În legătură cu solicitarea privind decontarea biletelor de tren şi a daunelor materiale se precizează că în mod greşit s-a reţinut că această cerere nu a fost adresată pârâtului, deoarece la dosar există dovada formulării unei cereri de decontare către M.E.C.T.
S-a invocat iniţial excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 2778/2008, însă ulterior s-a renunţat la această excepţie conform celor precizate de recurent la data soluţionării recursului, astfel că în baza art. 246 alin. (1) C. proc. civ. s-a luat act de această renunţare la judecata excepţiei.
Au fost depuse la dosarul cauzei, în recurs, Ordinul nr. 5099 din 3 octombrie 2005 al Ministrului Educaţiei şi Cercetări, anexa la acest ordin, Ordinul nr. 3578/ 2006, cererea recurentului-reclamant din 5 septembrie 2007 către M.E.C., adresa nr. 18187 din 5 octombrie 2007 a M.E.C.T., bilete de tren pentru cheltuielile de judecată, cererile reclamantului către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, Ordonanţa din 12 septembrie 2008 în dosarul nr. 882/P/2008, Rezoluţia din 8 octombrie 2008 în dosarul nr. 9555/5645/II/2/2008.
Înalta Curte, analizând recursul formulat de recurentul-reclamant în raport de motivele invocate, de cele precizate la data soluţionării acestuia, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse, care vor complini motivarea instanţei de fond.
Interpelat de instanţă, recurentul-reclamant a precizat că temeiul de drept al acţiunii sale, promovate la instanţa de fond îl constituie prevederile Legii nr. 554/2004, precum şi faptul că nu a concurat pe acelaşi post cu persoana numită prin ordinul contestat, respectiv P.G.
După cum se constată, acţiunea reclamantului cât şi motivele de recurs vizează critici referitoare la acordarea titlurilor didactice din învăţământul universitar tară a fi îndeplinite, în opinia recurentului, criteriile expres specificate în legislaţia incidenţă în acest domeniu.
În art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este instituită regula privind acţiunile în contenciosul administrativ potrivit căreia titularul acţiunii poate fi orice persoană care se consideră vătămată într-un drept subiectiv, cât şi într-un interes legitim personal.
De asemenea, în cadrul unei acţiuni în contenciosul administrativ, recunoaşterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat este condiţionată de existenţa unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat.
În cauza dedusă judecăţii nu sunt îndeplinite aceste condiţii, întrucât reclamantul nu contestă un act administrativ vătămător emis de o autoritate publică şi nici un refuz nejustificat sau faptul de a nu i se răspunde la o solicitare în termenul legal, cu referire la un drept vătămat sau interes legitim privat, aşa cum aceste noţiuni sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. o) şi p) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 262/2007.
Prin urmare, nu se poate solicita anularea Ordinului nr. 2778/2007 în ceea ce-1 priveşte pe dl. P.G. deoarece, din moment ce, aşa cum a precizat recurentul-reclamant, nu a concurat pe acelaşi post cu această persoană nominalizată, nu se poate aprecia că acest act i-a produs vreo vătămare a unui drept sau interes legitim personal.
Dacă recurentul-reclamant se considera nedreptăţit sau aprecia că i s-a încălcat un interes legitim privat, aşa cum precizează în motivele de recurs, prin faptul că i se refuză în mod sistematic, din 2002, scoaterea la concurs a unui post pentru avansare, avea posibilitatea să conteste aceste situaţii în raport de persoana sa şi de răspunsul dat solicitărilor făcute.
Având în vedere aceste aspecte, acordarea titlurilor universitare altor persoane, despre care recurentul-reclamant susţine că s-a realizat cu neîndeplinirea dispoziţiilor incidente, prevăzute de legislaţia în vigoare, fără ca reclamantul să fi fost subiectul unei astfel de proceduri, în condiţii de concurenţă şi fără să fi fost vătămat, nu poate constitui obiectul unei acţiuni în contenciosul administrativ deoarece excede dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, fapt de altfel menţionat şi de instanţa de fond.
Ţinând seama de cele reţinute anterior, în mod corect a fost respinsă cererea reclamantului şi sub aspectul daunelor materiale şi morale solicitate, deoarece acordarea acestora este condiţionată de existenţa unei cereri la care se referă art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Ori, aşa cum s-a reţinut anterior cererea reclamantului nu se încadrează în aceste prevederi legale, iar prin acordarea titlului de conferenţiar universitar numitului P.G. nu i s-au creat prejudicii materiale sau morale reclamantului.
Este adevărat că recurentul-reclamant s-a adresat atât Universităţii „Gh. Asachi" din Iaşi cât şi pârâtului pentru decontarea transportului în baza art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997, însă, pârâtul din cauza de faţă, nu este unitatea angajatoare a reclamantului cu care acesta are raporturi de muncă şi care are atribuţii în ceea ce priveşte drepturile băneşti solicitate de reclamant.
De asemenea, o astfel de solicitare nu se încadrează, în raport de temeiul de drept al acţiunii, precizat chiar de reclamant, în prevederile art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004.
Avându-se în vedere considerentele expuse anterior, cât şi dispoziţiile art. 312, art. 316 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva sentinţei nr. 112/CA din 2 iunie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4675/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4690/2008. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
