ICCJ. Decizia nr. 4805/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4805/2008
Dosar nr. 657/33/200.
Şedinţa publică din 17 decembrie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 16 aprilie 2008, reclamantul F.L.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 22807 din 21 februarie 2008, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că hotărârea adoptată de pârâtă este nelegală, întrucât ignoră declaraţiile de martor aflate la dosarul cauzei, prin care a făcut dovada calităţii de persoană strămutată.
Prin sentinţa civilă nr. 457/2008 din 28 mai 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului F.L.C., a anulat hotărârea nr. 22807 din 21 februarie 2008 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada septembrie 1943-martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2006.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamantul a făcut dovada refugierii, împreună cu familia, din oraşul Turda în oraşul Cluj-Napoca, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după aplicarea Dictatului de la Viena din august 1940. Curtea de Apel Cluj a mai reţinut că martorul C.M. este el însuşi beneficiar al Legii nr. 189/2000, recunoscându-i-se calitatea de refugiat.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că declaraţiile martorilor pe care aceasta se sprijină sunt lipsite de claritate şi contradictorii, nesusţinându-se reciproc. Apreciază că declaraţiile de martor, pentru a putea fi luate în considerare, ar trebui să cuprindă aceleaşi elemente, care să evidenţieze: data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu şi data întoarcerii din refugiu.
În opinia recurentei, instanţa fondului nu a manifestat maximă diligenţă în aflarea adevărului şi nu a administrat toate probele necesare în acest scop. Cu privire la împrejurarea că instanţa de fond a ţinut seama că unuia dintre martori i s-a recunoscut calitatea de persoană strămutată, consideră că această problemă are un caracter personal şi trebuie analizată în fiecare caz în parte.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.
Potrivit prevederilor cuprinse în OG nr. 105/1999, cu modificările ulterioare, dovada încadrării în situaţiile prevăzute de această ordonanţă se face prin orice mijloc de probă legal.
În cauză, se observă că instanţa de fond a reţinut în mod corect, pe baza materialului probator administrat, că refugierea reclamantului din localitatea de domiciliu împreună cu familia acestuia s-a datorat persecuţiei etnice la care au fost supuşi.
Nu poate fi primită critica din recurs referitoare la elementele pe care ar trebui să le conţină declaraţiile de martor pentru a putea fi luate în considerare. În aprecierea acestor declaraţii de martor trebuie să se ţină seama atât de complexitatea evenimentelor la care se face referire, de perioada îndelungată de timp care s-a scurs de la acestea, cât şi de vârsta înaintată a martorilor.
Ca urmare, se apreciază că nu sunt motive justificate pentru a-l exclude pe reclamant de la beneficiul drepturilor acordate, potrivit legii, cetăţenilor români care întrunesc condiţiile cerute de actele normative menţionate.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 457/2008 din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4759/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 835/2008. Contencios → |
|---|
