ICCJ. Decizia nr. 4759/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4759/2008
Dosar nr. 47882/200.
Şedinţa publică din 16 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 254/2008 pronunţată la data de 14 octombrie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta SC R.I.C. SRL, Reşiţa în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Consiliul Local Reşiţa, cererea având ca obiect excepţia de nelegalitate a Cap.VIII. - Impozitul pe spectacole [art. 275 alin. (2) lit. b) în cazul discotecilor] nivelurile indexate pentru anul 2006 din anexa hotărârii nr. 797 din 14 iulie 2005 a Guvernului României, de aprobare a Anexei la Normele metodologice de aplicare a titlului IX din Legea nr. 571/2003, Tabloul cuprinzând valorile impozabile, impozitele şi taxele locale, alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile care se indexează anual prin hotărâre de guvern, hotărâre publicată în M. Of. nr. 725 din 10 august 2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin HG nr. 797/2005 s-au aprobat nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi pentru amenzile care se indexează anual pe baza ratei inflaţiei, aplicabile în anul fiscal 2006, hotărârea fiind emisă în temeiul art. 292, art. 294 alin. (7) şi art. 295 alin. (12) Cod fiscal şi al Legii nr. 348/2008 privind denominarea monedei naţionale, prin conţinutul său fiind un act administrativ cu caracter normativ, astfel că nu poate face obiectul excepţiei de nelegalitate, faţă de dispoziţiile exprese ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, în sensul că „legalitatea unui act administrativ unilateral, cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate".
Mai reţine instanţa de fond şi faptul că în soluţionarea prezentei cereri este irelevantă dispoziţia cuprinsă în art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, unde se foloseşte termenul de act administrativ unilateral, pentru că acest articol nu constituie o reglementare distinctă de cea a art. 4 alin. (1) din Lege, cu privire la categoriile actelor administrative ce pot face obiectul excepţiei de nelegalitate, alin. (2) al art. 4 din Lege reglementând de fapt procedura după care instanţa de contencios administrativ soluţionează cererea ce face obiectul art. 4 alin. (1) din Lege, fiind de fapt o precizare în sensul că în ipoteza unui act administrativ emis anterior intrării în vigoare a legii, cauzele de nelegalitate se analizează prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, reclamanta S C R.I.C. SRL, Reşiţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând motivul de modificare sau casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv, „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Se susţine în esenţă, prin motivele de recurs formulate, că în mod eronat, instanţa de fond nu a cenzurat legalitatea actului administrativ unilateral, pentru că în temeiurile acestuia a fost emis actul ce formează obiectul cauzei în care s-a ridicat excepţia de nelegaltitate, de actul contestat pe cale de excepţie, depinzând soluţionarea litigiului pe fond.
Chiar şi în condiţiile în care instanţa de fond a reţinut caracterul de act administrativ normativ al hotărârii atacate, susţine recurenta, trebuie să cenzureze legalitatea acestuia, pentru că modificarea art. 4 din Legea nr. 554/2004 prin Legea nr. 262/2007, care a restrâns sfera excepţiei de nelegalitate la actele administrative unilaterale cu caracter individual, este ulterioară sesizării instanţei cu acţiune în contencios administrativ împotriva hotărârii nr. 245/2005, emisă de pârâtul Consiliul Local Reşiţa în aplicarea HG nr. 797/2005.
Mai susţine recurenta, că, la fel de eronate sunt şi referirile pe care instanţa de fond le face asupra relevanţei sau nu a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ, inconsecvenţa legiuitorului îndeplinirea actelor administrative ce fac obiectul Legii nr. 554/2004, nepermiţând instanţei să stabilească cu de la sine putere alte criterii în definirea actelor ce pot face obiectul excepţiei de nelegalitate.
Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reşiţa, Serviciul public, „Direcţia Impozite şi Taxe", a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este fondat şi va fi admis, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Din considerentele sentinţei civile nr. 254 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, rezultă că instanţa de fond a considerat că excepţia de nelegalitate a unui act administrativ, unilateral cu caracter normativ, astfel cum este şi HG nr. 797/2005 care stabileşte reguli de conduită cu caracter impersonal, nu se încadrează în prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007 şi care se referă exclusiv la actul administrativ unilateral cu caracter individual.
Cu toate acestea, fără a analiza, deci pe fondul ei, excepţia de nelegalitate a actului normativ convocat HG nr. 797/2005, instanţa de fond a respins ca nefondată cererea formulată de SC R.I.C. SRL Reşiţa.
Instanţa de fond a dat o interpretarea greşită textului de lege, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, text de lege care prevede că „legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate".
Textul de lege se referă aşadar la „actele administrative unilaterale", fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual.
Actele administrative unilaterale cu caracter normativ pot fi supuse oricând controlului de legalitate, atât pe cale de excepţie de nelegalitate, cât şi pe calea acţiunii directe conform art. 11 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ.
Însăşi definiţia actului administrativ prevăzute la art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ, îl caracterizează pe acesta ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ.
În speţă, excepţia de nelegalitate vizează HG nr. 797/2005 prin care au fost aprobate nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi pentru amenzile care se încasează anual pe baza ratei inflaţiei, aplicabile în anul fiscal 2006, fiind evident caracterul său de act normativ, întrucât cuprinde dispoziţii cu caracter general cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aspect care de altfel a fost reţinut corect şi de către instanţa de fond.
Aşadar, instanţa de fond investită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, trebuie să verifice concordanţa actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forţa juridică superioară în temeiul şi în executarea cărora a fost emis (HG nr. 797/2005) ţinând seama de principiul ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţia României, republicată şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
În sensul celor prezentate mai sus referitor la posibilitatea de a fi cenzurate, pe calea excepţiei de nelegalitate, actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individul, plenul, judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a adoptat o soluţie de unificare a practicii judiciare în şedinţa din 26 mai 2008.
Pentru considerentele expuse instanţa de control judiciar, reţine că prima instanţă a pronunţat o soluţie nelegală şi drept consecinţă în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, iar hotărârea instanţei de fond va fi casată, cauza urmând a fi trimisă aceleaşi instanţe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC R.I.C. SRL Reşiţa, împotriva sentinţei civile nr. 254 din 14 octombrie2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4690/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4805/2008. Contencios → |
|---|
