ICCJ. Decizia nr. 4748/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4748/2008
Dosar nr. 3533/112/2007
Şedinţa publică din 16 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea civilă pronunţată la data de 6 iunie 2008 în Dosarul nr. 3533/112/2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC D.I. SRL Feldru, în contradictoriu cu A.F.M. Bucureşti şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere privind obligaţii la fondul pentru mediu constatate în raportul de inspecţie fiscală nr. 18.223 din 5 noiembrie 2007 şi accesoriile aferente calculate, emise de pârâtă până la 5 noiembrie 2007 cu nr. 18224, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii principale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut ca fiind întrunite cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente, cele două noţiuni fiind definite de Legea nr. 262/2007, care a adus modificări şi completări legii iniţiale a contenciosului administrativ.
Cazul bine justificat există în speţa de faţă,reţine instanţa de fond, întrucât examinând temeinicia cererii deduse spre judecată (fondul cauzei) apreciază că reclamanţii au şanse de câştig pe fond, iar în ceea ce priveşte paguba iminentă, definită ca un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă, este îndeplinită şi această condiţie, deoarece au fost luate în calcul şi posibilităţile de întoarcere a executării, dificultatea unei eventuale întoarceri a executării în materie fiscală justificând suspendarea executării actului administrativ.
Este invocată, în speţa dedusă judecăţii şi practica C.E.D.O., care face trimitere la art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., referitor la dreptul de „acces la instanţă" şi dreptul la un „proces echitabil".
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâta A.F.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe" şi motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Într-un prin motiv de recurs, susţine recurenta că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe, litigiul dedus judecăţii având ca obiect anularea unor acte administrative emise de pârâta A.F.M. şi care privesc obligaţii de plată la bugetul Fondului pentru Mediu de până la 500.000 lei, astfel că nu era competentă să se pronunţe Curtea de Apel Cluj, ci Tribunalul Cluj.
În al doilea motiv de recurs, precizează că instanţa de fond nu a analizat în concret dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ pentru admisibilitatea cererii de suspendare, ci a apreciat în general că suntîntemeiate cele două condiţii, cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, la dosar neexistând probe în dovedirea susţinerilor intimatei-reclamante.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, pentru suspendarea executării unui act administrativ, solicitată prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea în tot sau în parte a actului respectiv, este necesar a fi întrunite cumulativ două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, care astfel poate fi prevenită.
Cele două condiţii prin tonul lor restrictiv-imperativ denotă caracterul de excepţiei al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, aşadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existenţa „unui caz bine justificat" şi a „iminenţei producerii pagubei".
Cele două condiţii prevăzute în art. 14 alin. (1) nu se consideră a fi însă îndeplinite prin invocarea unor simple argumente ce tind să demonstreze aparenţa de nelegalitate a actului administrativ a cărei executare se solicită a fi suspendată.
În speţă, instanţa de fond, a reţinut ca fiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat prin simpla apreciere că reclamanţii-intimaţi „au şanse de câştig pe fondul cauzei", fără a se sprijini pe anumite dovezi şi fără a face o examinare temeinică a cererii dedusă judecăţii sub acest aspect în limita în care în permitea cercetarea sumară a aparentei dreptului.
Existenţa unui caz bine justificat, în sensul art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative, or prima instanţă nu a argumentat ca în speţă ar exista o astfel de situaţie.
În ceea ce priveşte prevenirea pagubei iminente, motivarea instanţei de fond, care reţine ca fiind îndeplinită şi această condiţie, este deficitară, pentru că nu este suficient argumentul că trebuie luate în calcul posibilităţile de întoarcere a executării, aceasta fiind modalitatea de reparare a pagubei în cazul în care partea ar avea câştig de cauză pe fondul cauzei.
Susţinerea potrivit căreia, prin chiar achitarea sumei datorate s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei ce datorează suma, nu este suficientă pentru a demonstra iminenţa producerii unei pagube, care ar trebui să constea într-o consecinţă a executării, iar nu însăşi în executarea actului administrativ atacat.
Astfel, s-ar ajunge la concluzia că cerinţa referitoare la iminenţa producerii unei pagube este presupusă în majoritatea cazurilor executării unui act administrativ, ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative astfel cum acesta este reglementată de Legea nr. 554/2004.
În lipsa unor probe din care să rezulte temeinicia susţinerilor reclamantei referitoare la existenţa cazului bine justificat şi la prevenirea producerii unei pagube iminente, instanţa de fond nu putea să admită cererea de suspendare a executări actului administrativ, astfel încât încheierea pronunţată este nelegală şi netemeinică, impunându-se admiterea recursului, în baza art. 312 C. proc. civ. şi modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de suspendare.
În ceea ce priveşte motivul de recurs privind soluţionarea cauzei de către o instanţa necompetentă, acesta este nefondat, în speţă, cererea de suspendare a executării actului administrativ fiind formulată în condiţiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ, adică prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte a actului atacat.
Cum cererea pentru anularea actului administrativ atacat se află pe rolul Curţii Apel Cluj, iar instanţa de recurs este investită doar cu soluţionarea recursului împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de suspendare, nu poate fi luat în discuţie motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., problema competenţei materiale a instanţei urmând a fi pusă în discuţia părţilor la instanţa de fond, în cauza ce are ca obiect anularea actului administrativ atacat.
Cu alte cuvinte, cererea de suspendare a executării actului administrativ, nu poate fi separată de fondul cauzei, chiar dacă poate fi atacată separat cu recurs, atunci când este formulată în condiţiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.F.M. împotriva încheierii civile din 6 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot încheierea atacată şi în fond respinge cererea de suspendare formulată de SC D.I. SRL Feldru, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4665/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4749/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
