ICCJ. Decizia nr. 4749/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4749/2008
Dosar nr. 1617/2/2008
Şedinţa publică din 16 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 14 martie 2008, reclamantul P.Ş.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.S., obligarea acestuia la plata daunelor materiale în sumă de 98,41 lei şi a daunelor morale în cuantum de 3000 lei.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că pârâtul a încălcat prevederile Legii nr. 44/1994 privind drepturile veteranilor de război, întrucât pe listele întocmite lunar şi transmise farmaciilor nu a menţionat scutirea veteranilor de război de plata TVA aplicat la vânzarea medicamentelor P. şi S., astfel încât i-au fost încasate nelegal sumele de 34,08 lei, 31,17 lei şi 32,16 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1965 din 25 iunie 2008, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1, Bucureşti.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 1 pct. 1 şi art. 5 C. proc. civ. şi cu obiectul acţiunii, care excede dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul P.Ş.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut că prima instanţă era competentă să judece acţiunea, care a fost întemeiată pe prevederile art. 1 şi 1 b din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâtul i-a contestat dreptul de a pretinde prejudiciul pe care i l-a adus prin introducerea TVA la medicamentele P. şi S., fără temei legal, în absenţa unei ordonanţe care să prevadă obligarea veteranilor şi invalizilor de război de a suporta TVA.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
Obiectul acţiunii îl constituie obligarea autorităţii pârâte la plata unor daune materiale şi morale.
Pentru a fi atrasă competenţa instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu Legea nr. 554/2004, textul art. 18 alin. (3) din această lege impune condiţia formulării unei cereri de anulare a actului administrativ, potrivit art. 8 din lege, separat sau în cadrul aceleiaşi acţiuni.
Cum, în speţă, după cum în mod corect a reţinut prima instanţă, recurentul-reclamant nu a dovedit că a formulat o astfel de cerere în anularea actului administrativ, pe bună dreptate Curtea de Apel a apreciat că natura cauzei este una civilă şi nu de contencios administrativ, chiar dacă petentul susţine că ar fi invocat prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi, în consecinţă, faţă de prevederile art. 1 pct. 1 şi art. 5 C. proc. civ., a stabilit că, în cauză, soluţionarea acţiunii în primă instanţă aparţine Judecătoriei Sectorului 1, Bucureşti.
Faţă de cele expuse, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, în temeiul prevederilor art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.Ş.N. împotriva sentinţei civile nr. 1965 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4748/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4778/2008. Contencios. Anulare hotarare emisa... → |
|---|
