ICCJ. Decizia nr. 4794/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4794/2008
Dosar nr. 5752/1/2008
Şedinţa publică de la 17 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 18 iulie 2005, reclamantul K.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 24 februarie 2005, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că în urma Dictatului de la Viena au avut loc persecuţii împotriva etnicilor maghiari, motiv pentru care a fost nevoit să se refugieze împreună cu familia din localitatea de domiciliu V., în oraşul Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 606 din 4 octombrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului K.A.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că recurentul s-a refugiat în luna septembrie 1940 într-o localitate aflată sub administraţia Statului Român, neputându-se concluziona că persecuţia etnică a determinat schimbarea de domiciliu.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 1348 din 19 aprilie 2006, a admis recursul şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 401/2008 din 25 aprilie 2008 prin care a admis acţiunea formulată de reclamantul K.A. şi continuată prin succesor T.I., dispunând anularea hotărârii din 24 februarie 2005, obligând pârâta să-i recunoască calitatea de refugiat în perioada 19 iunie 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 noiembrie 2004.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul s-a refugiat împreună cu părinţii săi, din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, ca urmare a persecuţiei etnice, fiind întrunite cerinţele prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru a putea beneficia de drepturile acordate.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj în fond după casare a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.
Recurenta consideră că hotărârea instanţei de fond este greşită, întrucât refugierea s-a făcut „dintr-un teritoriu liber” ceea ce - în opinia recurentei - contravine scopului Legii nr. 189/2000, existenţa persecuţiei etnice fiind legată de ocupaţia hortystă, care putea constitui motivul refugierii.
Mai arată recurenta că, solicitări de acest gen pot fi admise numai după emiterea H.G. nr. 287/2008, ceea ce dovedeşte că până atunci nu a existat temei legal pentru soluţionarea unor asemenea cereri.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral. Aceste norme au fost completate prin H.G. nr. 287/2008, care prevede că drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificările şi completările ulterioare, se acordă indiferent dacă persoanele respective aveau, la data strămutării, domiciliul pe teritoriul Statului Român sau pe teritoriile româneşti vremelnic ocupate de alte state şi indiferent dacă localitatea în care au fost strămutate se afla sub administraţie românească sau sub administraţia acelor state.
În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin decizia nr. 41 din 7 mai 2007.
Având în vedere că prin întregul material probator administrat în cauză s-a făcut dovada întrunirii condiţiilor cerute de lege, nu sunt motive pentru a se refuza acordarea acestor drepturi, rezultând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Prin urmare, recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 401/2008 din 25 aprilie 2008 a Curţi de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4786/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 480/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
