ICCJ. Decizia nr. 480/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 480/2008
Dosar nr. 6448/1/2007
Şedinţa publică de la 7 februarie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată iniţial de reclamantă în Dosarul nr. 2981/2004 al Tribunalului Satu Mare şi reţinută spre soluţionare în primă instanţă la Curtea de Apel Oradea, s-a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul Şcolar Judeţean Satu Mare să revizuiască gradaţiile de merit acordate numiţilor T.V. (actual F.), L.O., L.G., I.F., cadre didactice la Şcoala V.L., şi a numitei D.E., profesoară la Şcoala Carei, precum şi retragerea gradaţiei acordate acestor persoane.
Prin precizările de acţiune formulate ulterior, reclamanta a chemat în judecată, în calitate de pârâţi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Inspectoratul Şcolar Judeţean Satu Mare, Şcoala V.L. Carei, Şcoala Carei, F.V. şi D.E., solicitând instanţei anularea în parte a Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 4327 din 22 iulie 2004 şi a adresei din 19 martie 2004 emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean Satu Mare, în ceea ce priveşte acordarea gradaţiei de merit pentru pârâtele F.V. şi D.E. şi acordarea gradaţiei de merit reclamantei, începând cu 01 iulie 2004, şi obligarea pârâtelor F.V. şi D.E. la plata daunelor morale în sumă de 10.000 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 215 din 15 decembrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în Dosarul nr. 1255/CA/2006, a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul consultativ al profesorilor de limbi moderne, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a inspectorului de specialitate limbi moderne A.A., a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Şcoala cu clasele I-VIII Carei şi Şcoala V.L. Carei, judeţul Satu Mare. A fost respinsă acţiunea formulată şi precizată de reclamanta T.E., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar al Judeţului Satu Mare, Şcoala cu clasele I-VIII Carei, judeţul Satu Mare, Şcoala V.L. Carei, T.(F.)V., Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Consiliul consultativ al profesorilor de limbi moderne şi inspectorul de specialitate limbi moderne, A.A. A fost obligată reclamanta la plata către pârâta T.V.(F.) la plata sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În soluţionarea excepţiilor invocate de pârâţii în cauză, instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul consultativ al profesorilor de limbi moderne, întrucât acest consiliu nu are personalitate juridică, el fiind constituit doar pentru concursul organizat în vederea acordării gradaţiei de merit începând cu iulie 2004, având activitate specifică de consultare şi limitată în timp.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a inspectorului de specialitate limbi moderne, A.A., a fost admisă, întrucât conform dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004 cererile adresate instanţei de contencios administrativ vor putea fi formulate şi împotriva funcţionarului public care a elaborat, a emis sau care se face vinovat de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, dar în speţă, nu se solicita acest lucru.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Şcoala Carei şi Şcoala V.L. a fost admisă întrucât pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Satu Mare a organizat concursul pentru obţinerea gradaţiei de merit şi pentru aceste şcoli a întocmit lista candidaţilor şi a înaintat adresa cu propunerea pentru acordarea gradaţiei de merit.
Respingând acţiunea ca neîntemeiată, instanţa a reţinut, asupra fondului, conform dispoziţiilor art. 3 şi 4 alin. (3) din Ordinul Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 5468/2003 privind aprobarea Metodologiei şi a criteriilor de acordare a gradaţiei de merit şi a salariului de merit în învăţământul preuniversitar, că gradaţia de merit se atribuie pe o perioadă de 4 ani şi se acordă începând cu data de 01 iulie 2004, iar în fapt la concursul pentru acordarea gradaţiei de merit, începând cu anul 2004 s-au înscris, printre alţi candidaţi de la diverse instituţii de învăţământ, pârâta T.V.(F.) la limba română, iar reclamanta T.E. şi pârâta D.E. la limba franceză.
A mai constatat instanţa de fond că, prin adresa din 19 martie 2004 (Dosar nr. 1255/2006) pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Satu Mare a transmis pârâtului Ministerului Educaţiei şi Cercetării tabelul nominal cu propunerile pentru acordarea gradaţiei de merit pe anul 2004, iar prin ordinul nr. 4327/2004 s-au aprobat listele cu personalul didactic de predare, didactic auxiliar şi cel de conducere din unităţile de învăţământ preuniversitar care primesc gradaţii de merit din întreaga ţară. La poziţiile cu privire la care se cere anularea din lista transmisă de pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Satu Mare, figurează pârâtele T.V. şi D.E.
A concluzionat că procedura de acordare a gradaţiei de merit a fost respectată de către Inspectoratul Şcolar al Judeţului Satu Mare, Ministerul Educaţiei şi Cercetării emiţând ordinul atacat, după verificarea, în prealabil, de către Direcţia Generală Evaluare, Prognoze, Strategii şi Programe pentru Învăţământul Preuniversitar, a încadrării în numărul de locuri şi a respectării procedurii de acordare a gradaţiei de merit.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta T.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în baza prevederilor art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta a susţinut că nu au fost parcurse etapele legale ale procedurii de atribuire a gradaţiei de merit prevăzute de art. 50 alin. (5) din Legea nr. 128/1997, iar criteriile din fişa ei de evaluare nu sunt aceleaşi cu cele ale pârâtei D.E. care a participat la acelaşi concurs, la aceeaşi specialitate şi în acelaşi an, 2004, cum a reţinut instanţa.
Semnăturile membrilor Consiliului consultativ de pe cele două fişe de evaluare, respectiv fişa pârâtei D.E. şi a recurentei T.E., acestea nu sunt la fel, putând fi verificate grafologic. De regulă, orice persoană când semnează foloseşte aceeaşi semnătură, prin urmare nu este posibil ca din 8 persoane doar una să aibă o semnătură constantă. Este o dovadă în plus că fişa şi raportul motivat ale recurentei au fost întocmite de inspectorul de specialitate A.A. pentru termenul din 26 ianuarie 2006.
A mai susţinut recurenta şi că din lista candidaţilor înscrişi pentru acordarea gradaţiei de merit la limbi moderne 2004 aflată la dosar, reiese că inspectorul de specialitate A.A. a utilizat pentru candidaţii care predau la licee 10 criterii de evaluare, iar pentru cei de la gimnaziu 9 criterii de evaluare, prin urmare nu a respectat Metodologia şi criteriile de acordare a gradaţiei de merit nr. 5468 din 14 noiembrie 2003.
De asemenea, a arătat recurenta că admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a inspectorului de specialitate A.A. nu se justifică, deoarece nu a înscris-o la concurs, nu i-a întocmit fişa de evaluare şi raportul motivat şi nu i-a răspuns la contestaţie cu toate că a făcut parte din Comisia de soluţionare a contestaţiilor, a fost membră în Comisia de coordonare a lucrărilor numită prin decizia nr. 51/503/2004, este preşedinta Consiliului consultativ de specialitate şi este în Consiliul de administraţie al Inspectoratului Şcolar Judeţean Satu Mare.
În fine, s-a arătat că instanţa Curţii de Apel Oradea a refuzat nelegal acordarea unui termen pentru studierea Dosarului nr. 4560/2005 conexat la Dosarul nr. 1255/CA/2006 de la Curtea de Apel Oradea, cerută de către reprezentanta reclamantei şi nu a acceptat nici acordarea unui alt termen pentru depunerea de concluzii la Dosarul nr. 4560/2005, dosar ce are alt obiect de cauză cu cel conexat.
Prin decizia nr. 3246 din 26 iunie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de T.E. ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că prima instanţă a respins în mod legal acţiunea pentru argumentele de ordin juridic care urmează:
1. Acţiunea iniţială a fost formulată sub incidenţa Legii nr. 29/1990 şi s-a soluţionat sub imperiul Legii nr. 554/2004. Ambele legi conţin însă un principiu al acţiunii în contencios administrativ: persoana care formulează cererea să facă dovada unui drept legitim vătămat sau a unui interes legitim vătămat.
A apreciat instanţa de recurs că recurenta nu a făcut dovada dreptului legitim vătămat prin obţinerea gradaţiei de merit de către pârâtele T.V. şi D.E., începând cu 01 iulie 2004, întrucât candidaturile fiecărui concurent pentru gradaţia de merit sunt independente, iar nu comparative şi nici competitive în sens propriu.
A mai reţinut Înalta Curte că, în fond, nu este vorba de un concurs desfăşurat pe loc, pe baza unor probe unice, ci de ierarhizarea candidaţilor înscrişi în raport cu fişa de evaluare a activităţii anului şcolar anterior; aşadar, se operează cu date profesionale prestabilite, unice pentru fiecare candidat.
Aşa fiind, nu există o vătămare a dreptului recurentei produsă de rezultatele activităţii didactice a colegilor ei care au candidat pentru gradaţia de merit împreună cu ea.
Dacă s-ar admite o asemenea idee, rezultatul ar fi obligaţia, imposibilă, ca instanţa să verifice condiţiile de acces ale tuturor concurenţilor pentru că, în speţă, cei 147 de candidaţi admişi (conform tabelului cu propuneri trimis de Inspectoratul Şcolar Judeţean Satu Mare la Ministerul Educaţiei şi Cercetării) nu se află dispuşi într-o ierarhie descendentă generală, ci sunt grupaţi pe specialităţi şi catedre, cu punctaje diferite.
A mai constatat instanţa de recurs că după introducerea acţiunii, reclamanta a precizat că actul administrativ pe care înţelege să-l atace este adresa din 19 martie 2004 emisă de Inspectoratul Şcolar Judeţean Satu Mare.
Acest act este, în fapt, un tabel cu cadrele didactice propuse pentru acordarea gradaţiei de merit de la 01 iulie 2004 şi cuprinde 147 de persoane din judeţul Satu Mare şi punctajele obţinute de fiecare, pe specialităţi.
S-a reţinut că din punct de vedere juridic acest tabel este un act pregătitor, astfel încât analiza de legalitate a acestuia în contenciosul administrativ este inadmisibilă, iar în măsura în care recurenta a înţeles să conteste şi ordinul de aprobare a gradaţiilor de merit pentru cadrele didactice din judeţul Satu Mare era obligată să îndeplinească procedura prealabilă, obligatorie atât conform Legii nr. 29/1990, cât şi potrivit Legii nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte acţiunea conexă (formulată în decembrie 2005), instanţa de recurs a reţinut că cererile formulate în cadrul ei sunt lipsite de temei juridic.
Astfel, s-a argumentat că, din punct de vedere formal, procedura stabilită de art. 50 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 a fost urmată, în speţă, întocmai, inclusiv de către inspectorul de specialitate A.A., chemată ca pârâtă în cauză.
Din această perspectivă, în speţă se constată că procedura de evaluare a recurentei a început - pentru anul şcolar 2003-2004, la 07 septembrie 2004, la Catedra de limbi moderne a Şcolii V.L., când recurenta, deşi convocată legal (înştiinţată), nu s-a prezentat, astfel încât punctajul din fişa sa de evaluare s-a luat în discuţie în absenta sa.
La 19 octombrie 2004 recurenta a fost solicitată din nou să prezinte fişa de autoevaluare cu punctajul stabilit de ea însăşi, dar a refuzat, deşi această obligaţie este prevăzută de art. 50 alin. (5) lit. a).
A concluzionat instanţa de recurs că, sub aspect strict procedural, recurenta a refuzat să participe la procedura de evaluare, deşi depusese o cerere de înscriere la concurs.
În mod corect instanţa de fond a considerat că verificarea sa asupra stabilirii punctajului este una limitată la aspectele procedurale, pentru că nicio instanţă nu se poate substitui autorităţilor de specialitate care exercită o apreciere a substanţei activităţii didactice, în raport cu nişte criterii tehnice specifice profesiei, specializării şi aptitudinilor didactice ale fiecărui candidat.
A mai reţinut că percepţia recurentei cu privire la atribuţiile directorului este greşită, întrucât pârâta nu putea acţiona peste limitele puterilor conferite de art. 50 din Legea nr. 128/1997, iar din desfăşurarea procedurii în cauza de faţă, referitor la recurentă (descrisă mai sus), rezultă că pârâta şi-a îndeplinit atribuţiile legale.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare T.E., fondată pe prevederile art. 317 şi 318 C. proc. civ., apreciind că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a omis să se pronunţe pe excepţiile invocate, cât şi privitor la cererea de disjungere a Dosarului nr. 3576/35/CA/2006.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă şi va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.
Ea se poate exercita numai în condiţiile şi în cazurile prevăzute de art. 317-321 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare este obişnuită şi specială. Cea obişnuită se exercită conform art. 317 C. proc. civ. în două situaţii prevăzute de acest text de lege, iar contestaţia în anulare specială se exercită potrivit art. 318 C. proc. civ. împotriva hotărârilor instanţelor de recurs atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale, ori când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Prin urmare art. 318 teza a II-a C. proc. civ., contestaţia în anulare specială este admisibilă în condiţiile mai sus enumerate, omisiunea existând doar când instanţa nu a discutat motivul de modificare ori casare în hotărârea sa, dar nu şi atunci când a procedat la sistematizarea motivelor de recurs şi le-a examinat împreună. Deci pentru a fi admisibilă o contestaţie în anulare formulată pe art. 318 C. proc. civ., instanţa trebuie să nu fi examinat acel motiv.
În speţă, dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., nu sunt îndeplinite, întrucât procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina a fost îndeplinită, iar hotărârea a fost dată de judecători fără încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Referitor la dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., nici pe acest text de lege prezenta contestaţie în anulare nu este admisibilă, întrucât, condiţia de admisibilitate este ca, în speţă, să fie vorba despre o greşeală materială.
Contestatoarea susţine că instanţa de recurs nu s-a pronunţat pe excepţiile invocate, însă acestea nu au fost invocate de T.E. şi, prin urmare, ea nu se poate prevala de apărările făcute de celelalte părţi. Doar partea care a invocat excepţia este îndreptăţită să formuleze această cale extraordinară de atac cu privire la modul în care s-a soluţionat excepţia respectivă.
Greşeala materială la care face referire contestatoarea invocând dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., are legătură cu motivele de recurs care au fost analizate de instanţa de judecată, ea pronunţându-se pe toate aspectele invocate.
Faţă de toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge contestaţia în anulare formulată de T.E., ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de T.E., împotriva deciziei nr. 3246 din 26 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4794/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4808/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
