ICCJ. Decizia nr. 980/2008. Contencios. Alte cereri. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 980/2008
Dosar nr. 137/1/2008
Şedinţa Camerei de consiliu de la 11 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 4232 din 6 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de A.F.A. şi a anulat hotărârea nr. 319 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ca nelegală.
Pe cale de consecinţă, a fost obligat intimatul să emită o nouă hotărâre de promovare efectivă a recurentului, prin valorificarea concursului din data de 4 februarie 2007, pe un post de execuţie la Tribunalul Iaşi şi în sfârşit, s-a dispus respingerea recursului declarat de acelaşi recurent împotriva hotărârii nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Cu cererea înregistrată la data de 8 ianuarie 2008, A.F.A. a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în calitate de instanţă de executare, să aplice Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti irevocabile şi până la data executării ei efective.
De asemenea, a cerut obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la repararea integrală a prejudiciului creat prin neexecutarea deciziei civile nr. 4232/2007, în sensul plăţii cu titlu de daune materiale a contravalorii drepturilor salariale aferente gradului de judecător de tribunal, începând cu data de 6 noiembrie 2007 şi până la data promovării efective în funcţie.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că după pronunţarea acelei decizii, nu s-au luat de către pârât măsuri efective de executare, constând în validarea rezultatului obţinut la concursul de promovare şi plata drepturilor salariale aferente gradului de judecător de tribunal, precum şi promovarea pe unul din cele două posturi revacantate ca urmare a sentinţei civile nr. 1981/2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Deşi pretinde că a demarat procedura de suplimentare a schemei de personal la Tribunalul Iaşi în vederea promovării sale, demersul pârâtului „are rolul de a încerca să ascundă ilegalităţile comise de membrii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii”.
În sfârşit, reclamantul a precizat că deşi au trecut mai bine de 60 de zile de la data pronunţării deciziei civile nr. 4232 din 6 noiembrie 2007 şi cele 30 de zile prevăzute în art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pârâtul refuză sistematic executarea, fapt care îl prejudiciază atât moral, cât şi material.
Cererea nu este întemeiată.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În alineatul următor al aceluiaşi art. s-a prevăzut că în cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorităţii publice, sau după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Ca şi reglementarea anterioară conţinută în Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, legea organică în vigoare nu instituie însă, o răspundere obiectivă a autorităţii publice sau a persoanelor care o reprezintă pentru neexecutarea în termenele stabilite a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a admis acţiunea reclamantului.
Spre deosebire de daunele cominatorii, sistemul amenzilor aplicabile conducătorului autorităţii administrative nu operează de drept, ci numai atunci când întârzierea se dovedeşte a fi nejustificată.
Concluzia se impune şi pentru considerentul că, de principiu, instituirea unor sancţiuni, indiferent de natura acestora şi angajarea oricărei forme de răspundere juridică a persoanelor nu pot fi disociate de elementul subiectiv, adică vinovăţia acestora, manifestată în forma intenţiei sau a culpei.
În speţă, s-a demonstrat cu actele depuse la dosar că după pronunţarea deciziei nr. 4232 din 6 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a iniţiat demersurile necesare la Ministerul Justiţiei, solicitând conform art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să analizeze posibilitatea suplimentării statului de funcţii al Tribunalului Iaşi, cu un post, în vederea aplicării deciziei respective. Este vorba de adresele din 14 noiembrie 2007; răspunsul adresat de minister preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, din 27 ianuarie 2007; adresa din 15 ianuarie 2007 emisă de pârât; răspunsul Ministerului Justiţiei comunicat cu adresa din 24 ianuarie 2008, însoţit de copia ordinului nr. 90 din 23 ianuarie 2008 prin care ministrul interimar al justiţiei a suplimentat cu începere de la aceeaşi dată, statul de funcţii al Tribunalului Iaşi cu un post de judecător în vederea punerii în executare a deciziei civile nr. 4232/2007; situaţia posturilor de judecător vacante la Curtea de Apel Iaşi la data de 1 noiembrie 2007.
Rezultă fără echivoc din toate aceste înscrisuri, necombătute prin alte mijloace de probaţiune concludente, că la data înregistrării cererii de promovare a reclamantului, nu exista la Tribunalul Iaşi mici un post de execuţie vacant şi că situaţia respectivă a încetat doar odată cu emiterea ordinului ministerial de suplimentare a statului de funcţii al Tribunalului Iaşi.
Până la data menţionată nu a existat aşadar, posibilitatea executării hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, iar posturile vacante temporar, la care se referă reclamantul, nu puteau fi ocupate pentru o perioadă nedeterminată, urmându-se procedura stabilită de art. 1341 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În lipsa unor elemente care să ateste o atitudine negativă din partea pârâtului, concretizată prin temporizarea soluţionării cererii reclamantului, ori în orice alte acte care să învedereze refuzul de executare voluntară şi în termenul legal a hotărârii judecătoreşti irevocabile, atât cererea de aplicare a amenzii judiciare, cât şi pretenţia reclamantului la plata unor despăgubiri materiale de către pârât nu sunt întemeiate.
Se cuvine menţionat şi faptul că prin hotărârea nr. 134 din 7 februarie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus promovarea judecătorului A.F.A. la Tribunalul Iaşi, începând cu data de 11 februarie 2008.
Prin urmare, numai de la această dată reclamantul este îndreptăţit la o remunerare corespunzătoare gradului de judecător de tribunal, ţinându-se seama, în acelaşi timp şi de celelalte criterii existente în domeniul salarizării magistraţilor.
Având în vedere considerentele expuse, urmează a se dispune respingerea cererii formulată de reclamantul A.F.A., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea formulată de petentul A.F.A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 978/2008. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 981/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
