ICCJ. Decizia nr. 978/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 978/2008
Dosar nr. 1424/59/2007
Şedinţa publică de la 11 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cu cererea înregistrată la data de 27 septembrie 2007, SC C. Caraş-Severin SA Reşiţa a solicitat ca în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Caraş-Severin să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 81 din 12 iulie 2007, emisă de pârâta secundă până la pronunţarea instanţei de fond asupra litigiului dinte părţi.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are ca obiect de activitate, desfacerea mărfurilor cu amănuntul şi ridicata, precum şi producerea de bunuri de larg consum.
Prin dispoziţia nr. 2460 din 11 iulie 2007 şi decizia de impunere nr. 81 din 12 iulie 2007 s-au stabilit în sarcina sa obligaţii fiscale suplimentare în cuantum de 724.423 RON, reprezentând diferenţă de impozit pe profit, majorări şi penalităţi de întârziere aferente acelei diferenţe.
A precizat totodată, că în condiţiile unei soluţionări lente a contestaţiei formulate la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală se pot produce prejudicii grave şi iremediabile, mai ales că s-au instituit deja măsuri asigurătorii asupra bunurilor imobile aparţinând societăţii şi chiar poprirea asupra conturilor sale bancare.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, art. 185 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin sentinţa civilă nr. 272 din 6 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea SC C. Caraş-Severin SA Reşiţa aşa cum a fost formulată.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie este necesară deoarece reclamanta a contestat legalitatea deciziei de impunere fiscală la autoritatea publică competentă şi executarea acestui act administrativ-fiscal i-ar crea un prejudiciu iminent, afectându-i relaţiile comerciale cu alţi agenţi economici, astfel cum rezultă din raportul de inspecţie fiscală din 11 iulie 2007.
Pe de altă parte, executarea debitului în sumă de 724.423 RON ar împiedica pe reclamantă să achite în viitor drepturile cuvenite angajaţilor proprii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a admis cererea reclamantei, deoarece nu s-au administrat în cauză, probe din care să rezulte că cerinţele pentru suspendarea executării actului administrativ-fiscal prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt îndeplinite.
Critica este neîntemeiată.
Nu se contestă de toţi participanţii la proces că prin dispoziţia de impunere nr. 81 din 12 iulie 2007, Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Caraş-Severin a stabilit în sarcina SC C. Caraş-Severin SA Reşiţa obligaţii fiscale suplimentare în sumă totală de 724.423 RON.
Actul juridic este executoriu de drept, iar contestaţia înaintată de agentul economic la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu are caracter suspensiv de executare.
Pe de altă parte, contestaţia respectivă nu a primit până în prezent rezolvare din partea autorităţii publice sesizate şi s-a dovedit cu înscrisurile oficiale depuse în dosar că asupra bunurilor care alcătuiesc patrimoniul societăţii comerciale au fost instituite măsuri asigurătorii, inclusiv poprire asupra conturilor bancare deschise la diferite bănci comerciale din Municipiul Reşiţa.
Este aşadar evident că, în condiţiile date, continuarea executării actului administrativ-fiscal ar genera consecinţe grave, echivalând practic cu lichidarea şi chiar radierea societăţi pentru creanţe bugetare a căror realitate este contestată.
Nu este lipsită de semnificaţie nici opinia exprimată de expertul contabil D.F. în raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul penal nr. 579/P/2005 al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin care confirmă justeţea apărărilor reclamantei în legătură cu acelaşi tip de impozit şi inexistenţa creanţei bugetare.
Considerentelor mai sus analizate li se adaugă apoi, implicaţiile imediate pe care executarea actului administrativ le va avea în sfera raporturilor comerciale ale reclamantei cu alţi agenţi economici, precum şi afectarea gravă a capacităţii de plată a drepturilor salariale ale propriilor angajaţi.
Apreciind deci, că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute cumulativ în dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi admiţând cererea reclamantei pentru suspendarea executării deciziei de impunere fiscală, Curtea de Apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş Severin împotriva sentinţei civile nr. 272 din 6 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 965/2008. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 980/2008. Contencios. Alte cereri. Fond → |
|---|
