ICCJ. Decizia nr. 965/2008. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 965/2008
Dosar nr. 2727/211/2007
Şedinţa din camera de consiliu de la 7 martie 2008
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cluj Napoca la 23 februarie 2007, reclamanţii M.C.I. şi G.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării şi U.M. XX Sibiu, să se constate că au dobândit dreptul de a cumpăra apartamentele cu destinaţie de locuinţă de serviciu, în care locuiesc în baza unor contracte de închiriere, să fie obligaţi pârâţii la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar în caz de refuz sentinţa să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, să se dispună identificarea cadastrală a imobilelor prin expertiză tehnică ordonată de instanţă şi intabularea imobilelor în cartea funciară corespunzătoare.
Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentinţa civilă nr. 4570 din 25 mai 2007, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Instanţa a reţinut că în speţă sunt incidente prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamanţii urmăresc recunoaşterea dreptului de a cumpăra locuinţele de serviciu şi repararea pagubei produse prin respingerea de către pârâţi a cererilor prin acte administrative unilaterale, respectiv răspunsurile comunicate la 3 ianuarie 2007 şi 10 ianuarie 2007 de pârâtul Ministerul Apărării – autoritate publică centrală.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3 din 7 ianuarie 2008, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că actul normativ care constituie temei juridic al acţiunii, Legea nr. 562/2004, nu instituie o competenţă specială pentru soluţionarea litigiilor grefate pe acesta, iar în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată care vizează constatarea unei stări de fapt, competenţa materială de soluţionare revine Judecătoriei Cluj Napoca, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Învestită cu un conflict negativ de competenţă între o judecătorie şi o curte de apel, potrivit art. 20 pct. 2, 21 şi 22 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, prin obiectul său, cererea de chemare în judecată nu se circumscrie cadrului procesual al unei acţiuni în contencios administrativ, aşa cum este configurat prin art. 52 din Constituţia României şi art. 1 alin. (1), precum şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În temeiul acestor prevederi legale, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ ori prin soluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.
Actul administrativ este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice. Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
În cadrul unei acţiuni în contencios administrativ, recunoaşterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim nu pot fi solicitate decât în legătură cu un act administrativ tipic sau asimilat, supus controlului de legalitate exercitat de instanţă.
Or, în cauza de faţă, reclamanţii nu atacă un act administrativ ci solicită constatarea dobândirii unui drept subiectiv civil şi obligarea corelativă a pârâtelor să încheie contracte de vânzare-cumpărare, în formă autentică, pentru locuinţele de serviciu deţinute cu contracte de închiriere. Aceste drepturi şi obligaţii, care nu se referă la punerea în valoare a unor bunuri proprietate publică, au natură juridică civilă, astfel încât nu fac parte din conţinutul unui raport de drept administrativ.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. şi ţinând seama de prevederile art. 1 alin. (1) din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa Judecătoriei Cluj-Napoca, instanţă de drept comun, cu plenitudine de jurisdicţie, în a cărei rază teritorială se află imobilele în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe M.C.I., G.S., Ministerul Apărării şi U.M. XX Sibiu în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 964/2008. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 978/2008. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
