ICCJ. Decizia nr. 1143/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1143/2009
Dosar nr. 10822/2/2006
Şedinţa publică din 27 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunile conexe înregistrate la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele Asociaţia nr. X-N, SC D.Ş. SRL Ploieşti şi SC E.T. SRL Câmpina au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.T.C.T., A.R.R., IGCTI, Asociaţia nr. X-B formată din SC S.C. SRL, W. SRL, SC R.C. SRL, SC C.I. SRL, SC I. SRL, SC G.I. SRL, C.V.A.E.T.:
1) anularea măsurii de anulare a licenţelor de execuţie pentru traseul Ploieşti – Câmpina, dispusă prin adresa nr. X, comunicată către reclamanta SC D.Ş. SRL Ploieşti la data de 31 mai 2005 şi prin adresa nr. X, la aceeaşi dată, reclamantei SC E.T. SRL;
2) anularea măsurii de anulare a secţiunii pe traseu pentru reclamantele SC D.Ş. SRL Ploieşti şi SC E.T. SRL;
3) anularea atribuirii traseului Ploieşti-Câmpina în favoarea Asociaţiei nr. X-B;
4) obligarea pârâţilor să atribuie traseul Ploieşti-Câmpina în favoarea reclamantei Asociaţia nr. X-B;
5) obligarea A.R.R. la eliberarea licenţelor de execuţie pentru traseul Ploieşti-Câmpina.
S-a renunţat la judecată pentru capetele de cerere privind suspendarea atribuirii licenţelor de execuţie pentru traseul respectiv şi acordarea de despăgubiri.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 432 din 23 februarie 2006, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii M.T.C.T. şi I.G.C.T.I., iar pe fondul cauzei, a respins, ca neîntemeiate, acţiunile conexe.
Recursul declarat de reclamante împotriva acestei sentinţe a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3425 din 16 octombrie 2006, hotărârea atacată fiind casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, având în vedere că prima instanţă nu a examinat şi nu şi-a motivat soluţia cu privire la legalitatea măsurii de anulare a vechimii de traseu, considerată ca fiind determinantă pentru adoptarea celorlalte măsuri contestate.
Rejudecând în fond pricina după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2374 din 3 octombrie 2007, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de M.T. şi a respins, ca neîntemeiată şi acţiunea reclamantelor.
Cu privire la excepţia invocată, instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu prevederile art. 9 din Metodologia de atribuire electronică a traseelor, potrivit cărora, M.t. are atribuţii de coordonare a Comisiei de atribuire.
Cu privire la motivele de nelegalitate a măsurilor şi actelor contestate, s-a reţinut că sunt nefondate, întrucât reclamantele nu au respectat condiţiile care au stat la baza emiterii licenţei, conform art. 44 lit. c) din Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, adresele emise de A.R.R. —Prahova au fost eliberate urmare Hotărârii Comisiei de Validare nr. 25265 din 30 mai 2005 a A.R.R., au fost motivate şi au produs efecte faţă de părţile interesate.
Referitor la măsura de atribuire a licenţei de traseu către pârâta Asociaţia nr. X-B, s-a menţionat că aceasta a fost legală, deoarece reclamanta SC E.T. SRL nu a deţinut în perioada 5 martie 2004 – 18 martie 2004 nici un vehicul licenţiat şi de aceea a fost admisă contestaţia formulată de pârâta SC C.I. SRL împotriva licenţei de transport a SC E.T. SRL şi i s-a anulat acesteia din urmă vechimea în traseu operatorilor de transport din cadrul asociaţiei reclamante.
S-a apreciat că s-au luat în considerare toate criteriile şi punctajele obţinute şi întrucât reclamantele nu au probat o fraudare a legii în ceea ce priveşte punctajul obţinut, atribuirea licenţelor de execuţie pentru traseul Ploieşti-Câmpina s-a făcut conform cu prevederile legale.
Cât priveşte capătul de cerere legat de anularea măsurii de anulare a vechimii de traseu, instanţa de fond după casare a reţinut, în esenţă că anularea vechimii de traseu s-a datorat faptului că SC E.T. SRL, membră a asociaţiei reclamante nu a deţinut nici un vehicul licenţiat în perioada 5 martie 2004 – 18 martie 2004, cu care să-şi îndeplinească obligaţiile din caietul de sarcini, iar această măsură s-a luat de către Comisia de validare a atribuirii electronice în ansamblul său, iar nu exclusiv de către A.R.R., cum au susţinut reclamantele.
Împotriva sentinţei pronunţată în fond după casare, au declarat recurs, în termenul legal, reclamantele Asociaţia nr. X-B, SC D.Ş. SRL, Ploieşti şi SC E.T. SRL, Câmpina, precum şi pârâtul Ministerul Transporturilor (în prezent M.T.I.).
Reclamantele-recurente invocă prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii .
Se arată că instanţa a interpretat greşit actele juridice deduse judecăţii, în speţă adresele X şi Y comunicate recurentelor în data de 31 mai 2005 şi a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora motiv prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recurentele critică hotărârea pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţin că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În acest sens susţin recurentele, că „măsura anulării licenţelor noastre de execuţie pentru traseu este profund netemeinică şi nelegală, deoarece aceasta nu s-a luat printr-o decizie motivată în fapt şi în drept de către A.R.R. Agenţia Prahova aşa cum dispune art. 44 alin. (1) din O.M.L.P.T.L. 1842/2001".
Adresele nr. X şi nr. Y din 31 mai 2005, nu sunt decizii de anulare a licenţelor de execuţie pentru traseu ci doar adrese de comunicare a măsurii de anulare a licenţelor.
Măsura anulării vechimii pe traseul 001 Ploieşti – Câmpina (33 km) nu este motivată în nici un fel, atât în fapt cât şi în drept şi constituie un abuz.
Curtea constată că, de fapt, în cererea de recurs sunt reluate aceleaşi considerente şi argumente dezvoltate în faţa Curţii de apel în susţinerea motivelor de nelegalitate ale actelor contestate, motive şi care au fost analizate de judecătorul fondului prin hotărârea recurată.
Recurentul-pârât motivează că M.T. nu are calitate procesuală pasivă deoarece, soluţionarea contestaţiilor şi a rezultatelor acestora nu cade în sarcina M.T. iar, actele a căror anulare se solicită nu au fost emise de minister.
Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor, este formată din câte un reprezentant al D.G.I.T.R. din cadrul M.T., un reprezentant al A.R.R. şi unul al I.G.C.T.I. şi nu face parte din cadrul M.T., nu are personalitate juridică proprie, iar reprezentantul din cadrul M.T. care face parte din Comisie, este prezent doar pentru a asigura transparenţa şi respectarea normelor legale.
În aceste condiţii, susţine recurentul, prezenţa unui membru al M.T. în cadrul Comisiei nu atrage automat calitatea procesuală pasivă a ministerului în această cauză.
Raportat la acest recurs, Curtea a constată că recurentul M.T. deşi a fost parte în primul ciclu procesual, nu a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, nu a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 432 din 23 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, iar în recursul declarat de reclamanta a depus întâmpinare în care a formulat apărări pe fondul pretenţiilor deduse judecăţii.
Intimata A.R.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitate respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea sentinţei Curţii de Apel, ca fiind legală şi temeinică.
Faţă de recursurile formulate de reclamante şi pârâtul M.T., intimata arată că acestea au rămas fără obiect, având în vedere că valabilitatea licenţelor de traseu emise pentru traseul Ploieşti-Câmpina (pentru care reclamanta - Asociaţia B formata din SC D.Ş. SRL şi SC E.T. SRL Câmpina a solicitat anularea măsurii de anulare a acestora şi, respectiv în legătură cu care a mai solicitat anularea măsurii de anulare a vechimii pe acest traseu-dispusă prin Deciziile nr. 7074 si 707S/31 mai 2005), a expirat de drept la data de 30 iunie 2008.
La data de 30 aprilie2008 a avut loc prima şedinţă de atribuire electronică a traseelor judeţene cuprinse în Programul de transport 2008-2011, deci implicit şi a traseului Ploieşti Câmpina, organizată de A.S.S.I.(fostul L.G.C.T.I), conform competenţelor sale prevăzute la art. 2 Ut. a.) din O.U.G nr. 73/2007.
Conform rezultatelor stabilite de către această instituţie şi afişate public pe site-ul sau oficial a fost desemnat câştigător pe acest traseu operatorul de transport SC C.I. SRL, căruia i-a fost eliberată licenţa de traseu pentru traseul Ploieşti - Câmpina.
Analizând cu prioritate excepţia invocată, se constată că este neîntemeiată, motiv pentru care va fi respinsă.
Reclamantele au contestat prin acţiune atât măsura de anulare a licenţelor de execuţie pentru traseul Ploieşti-Câmpina, cea de anulare a vechimii pe traseu cât şi cea a atribuirii traseului în favoarea societăţilor pârâte.
Astfel, acţiunea a avut mai multe capete de cerere prin care reclamantele apreciind că sunt vătămate în drepturile prevăzute de lege în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ au solicitat anularea măsurilor luate de autorităţile pârâte prin actele contestate, care chiar dacă în parte au avut un termen care a expirat, acestea au produs efecte juridice, în speţă licenţele de execuţie.
Recursul pârâtului M.T. are ca motiv de nelegalitate excepţia lipsei calităţii procesual pasive, excepţie care în mod corect a fost respinsă de prima instanţă.
Astfel, potrivit art. 9 din Metodologia de atribuire a licenţelor de execuţie pentru traseu din Programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic judeţean, interjudeţean între două judeţe limitrofe (inclusiv între municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov) şi interjudeţean, atribuirea electronică a traseelor cuprinse în Programul naţional este coordonată de o Comisie de validare a atribuirii electronice a traseelor, a cărei componentă, aprobată de secretarul de stat coordonator al M.T.C.T, cuprinde câte un reprezentat al D.G.T.R-M.T.C.T, A.R.R-M.T.C.T şi I.G.C.T.I, şi care are ca atribuţii supravegherea derulării transparente a procesului de alocare electronică, soluţionarea contestaţiilor referitoare la aplicarea prezentei metodologii, validarea rezultatelor alocării electronice şi, respectiv organizarea realocării electronice, în conformitate cu art. 13 din metodologie.
anularea licenţelor de traseu pentru traseul Ploieşti-Câmpina s-a efectuat ca urmare a rezoluţiei Comisiei de validare a atribuirii electronice, în ansamblul său, implicit şi a recurentului.
Mai mult, conform art. 1 din HG nr. 625/1998 privind organizarea şi funcţionarea A.R.R. modificată şi completată, A.R.R. este „organismul tehnic specializat al M.t. pentru transportul rutier, desemnat să asigure în principal inspecţia şi controlul în trafic al stării tehnice a autovehiculelor rutiere şi remorcilor, precum şi al condiţiilor de operare a transporturilor rutiere, inspecţia şi controlul respectării reglementărilor interne şi internaţionale privind condiţiile de siguranţă a transporturilor rutiere şi de protecţie a mediului, licenţierea operatorilor de transport rutier, punerea în aplicare a normelor tehnice şi a reglementărilor specifice transporturilor rutiere".
A.R.R. exercită şi alte atribuţii date în competenţa sa de către Ministerul Transporturilor.
În cauză prin Deciziile nr. 7074 si 7078 din 31 mai 2005, ARR - Prahova, în temeiul prevederilor art. 44 lit. c).) din O.M.L.P.T.L nr. 1842/2001 cu modificările şi completările ulterioare, a procedat la anularea licenţelor de traseu pentru traseul Ploieşti-Câmpina tuturor membrilor Asociaţiei B.
În raport de aceste motive rezultă că în mod temeinic şi legal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a M.T., iar recursul ce vizează acest aspect este nefondat şi a fost respins în consecinţă.
Pe fondul cauzei, recursul reclamantelor va fi analizat împreună, motivele acţiunii şi recursului fiind identice, Înalta Curte urmând a le respinge ca nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În fond după casare, prima instanţă, în raport cu prevederile art. 315 C. proc. civ., a verificat măsurile contestate de reclamante, atât legalitatea anulării licenţelor de execuţie pentru traseu cât şi legalitatea celei privind anularea vechimii de traseu comunicate de A.R.R. Prahova, prin adresele nr. X şi nr. Y din 31 mai 2005.
Criticile de nelegalitate invocate de recurente nu pot fi reţinute în condiţiile în care instanţa de fond, analizând cererea de chemare în judecată cu care a fost investită a apreciat că este neîntemeiată arătând totodată considerentele care au determinat pronunţarea soluţiei recurate.
Astfel, s-a reţinut că pârâta SC C.I. SRL a contestat vechimea acordată SC E.T. SRL, pentru traseul Ploieşti-Câmpina, invocând faptul că pentru perioada ianuarie – februarie 2004, acest operator nu a deţinut nici un vehicul cu care să poată să-şi îndeplinească obligaţiile din caietul de sarcini, respectiv să efectueze cursele care i-au fost atribuite.
Urmare admiterii contestaţiei SC C.I. SRL de către Comisia de validare a atribuirii electronice, din componenţa căreia, făcea parte şi un reprezentant al A.R.R., aceasta din urmă, a comunicat, prin adresa nr. X din 30 mai 2005, Agenţiei A.R.R. Prahova să procedeze la anularea licenţelor de execuţie pentru traseul Ploieşti-Câmpina tuturor operatorilor de transport care făceau parte din asociaţie, întrucât erau îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 44 lit. c) din O.M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, cu modificările şi completările ulterioare, în cauză fiind vorba de vechime pe traseu.
În acest context nu se poate reţine susţinerea recurentelor potrivit căreia măsura anulării s-ar fi luat de A.R.R. printr-o decizie nemotivată, măsura de anulare a vechimii fiind dispusă de Comisia de validare a atribuirii electronice, din care făcea parte şi un reprezentant al intimatei, iar A.R.R. în acord cu rezoluţia de anulare a vechimii pentru toată asociaţia a comunicat printr-un act intern, în teritoriu această măsură.
Instanţa constată că deşi formal recurentele contestă măsurile luate în ansamblul lor, nu au făcut dovada îndeplinirii condiţiilor art. 44 lit. c) din O.M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, respectiv că în perioada contestată ar fi deţinut un autovehicul licenţiat.
În raport de probele administrate, în mod corect prima instanţă a constatat că măsurile şi actele contestate au fost emise de pârâte în termen, conform legii şi cu respectarea criteriilor şi punctajelor obţinute de participanţii la atribuirea traseului Ploieşti-Câmpina.
Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate şi menţinută hotărârea atacată ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantele Asociaţia nr. X-N, SC D.Ş. SRL Ploieşti şi SC E.T. SRL Câmpina şi de pârâtul M.T.(în prezent M.T.I.) împotriva sentinţei civile nr. 2374 din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1070/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1172/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
