ICCJ. Decizia nr. 1229/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1229/2009
Dosar nr. 629/57/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 iunie 2008, la Curtea de Apel Alba Iulia, A.V.A.S. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 80/F/CA din 17 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente care nu este Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ci Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială. Aceasta, întrucât hotărârea Colegiului Director al A.V.A.S.(nr. 62 din 11 decembrie 2007 prin care s-a dispus revocarea înlesnirilor de plată a obligaţiilor către F.N.U.A.S.) nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.
S-a mai susţinut că instanţa trebuia să se pronunţe cel mult asupra pct. 20 din Hotărârea nr. 62 din 14 aprilie 2206 a Colegiului Director al A.V.A.S., că A.V.A.S. a fost citată prin fax ceea ce nu este o modalitate de citare chiar dacă celeritatea judecării cauzei ar impune acest lucru şi că nu sunt îndeplinite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendare.
Intimata SC A.C. SA Crîscior au solicitat respingerea recursului.
Sub aspectul competenţei s-a precizat că aceasta revine Curţii de Apel Alba Iulia, instanţa competentă să se pronunţe pe fond pe legalitatea actului atacat (acţiunea făcând obiectul Dosarului nr. 973/57/2008 al Curţii de Apel Alba).
De altfel s-a invocat şi Decizia nr. 1071 din 20 februarie 2007 adoptată de Plenul Judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a stabilit soluţia de principiu că „cererea de chemare în judecată prin care se solicită anularea unui act administrativ cu privire la o obligaţie la bugetul F.N.U.A.S. este de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului sau a curţii de apel, în raport de cuantumul sumei contestate.
Faptul că obligaţiile către bugetul F.N.U.A.S. au fost preluate de către A.V.A.S. nu poate schimba natura acestor obligaţii, în obligaţii comerciale.
Intimata a invocat chiar şi faptul că în Ordinul nr. 6980 din 28 iulie 2006 emis de A.V.A.S. se precizează că prin el se acordă înlesniri la plata obligaţiilor iar nu la plata unor obligaţii comerciale.
Cu privire la natura juridică a actului contestat (şi care ar fi trebuit comunicat către intimată, necomunicarea lui nefiind culpa intimatei), intimata a precizat că potrivit OUG nr. 51/1998, A.V.A.S. este o instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, situaţie în care hotărârea emisă de aceasta pentru anularea unor înlesniri la plata obligaţiilor către F.N.U.A.S., chiar dacă drepturile F.N.U.A.S. au fost preluate de A.V.A.S. este un act administrativ al cărui control este supus instanţei de contencios administrativ.
Susţinerea recurentei că „hotărârea instanţei de fond ar fi nelegală deoarece ea ar produce efecte faţă de toate societăţile comerciale la care face referire este greşită întrucât hotărârile în litigiu produc efecte doar faţă de părţile în proces.
Cât priveşte citarea recurentei se subliniază dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „instanţa soluţionează cererea de suspendare cu urgenţă şi precădere cu citarea părţilor (care de altfel s-a şi făcut)".
S-au mai invocat dispoziţiile art. 86 alin. (3) C. proc. civ., faţă de nemulţumirea recurentului care a fost citat prin fax. Acestea prevăd că „în cazul în care comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de procedură nu este posibilă prin agenţi procedurali, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia". Ori, a menţionat intimatul, comunicarea prin fax asigură atât transmiterea textului actului cât şi confirmarea primirii lui.
Cât priveşte neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, intimatul a precizat că este o susţinere neîntemeiată, că au formulat plângere prealabilă împotriva hotărârii atacate şi au formulat şi acţiune în anulare şi este caz bine justificat în cauză şi pagubă iminentă.
Din actele cauzei Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa br.80/F/CA/2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A.C. SA Crîscior în contradictoriu cu A.V.A.S. S-a dispus suspendarea executării hotărârii Colegiului Director A.V.A.S. nr. 62/11 decembrie 2007 până la pronunţarea instanţei de fond asupra actului administrativ atacat.
Hotărârea este legală şi temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins.
Din actele cauzei rezultă că după privatizare reclamanta (intimată în cauză) a beneficiat de înlesniri la plata obligaţiilor către F.U.A.S. în baza ordinului A.V.A.S. nr. 6980 din 28 iulie 2006, conform graficului de eşalonare anexă la ordin.
Prin Hotărârea Colegiului director A.V.A.S. nr. 62 din decembrie 2007, s-a dispus anularea tuturor înlesnirilor la plată acordate anterior, fiind somată reclamanta să achite suma de 546.825, 97 RON, în caz contrar urmând a trece la executarea silită.
Instanţa de fond a reţinut îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 „cazul bine justificat" şi a „pagubei iminente" raportat la cuantumul datoriei fiscale cu privire la care petenta a fost somată să o restituie, fapt ce ar crea perturbări în funcţionarea acesteia.
Mai mult s-a reţinut că societatea a achitat în avans toate obligaţiile ce fuseseră eşalonate până-n anul 2011, plată acceptată de A.V.A.S.
Această hotărâre a instanţei de fond este legală şi temeinică.
Actul administrativ ce a fost suspendat a fost corect apreciat ca atare de instanţa de fond ce este competentă material a se pronunţa.
Actul a fost emis de o autoritate administrativă a statului, a produs efecte juridice de drept administrativ şi a fost suspendat în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 deci în mod legal şi întemeiat. cum nici un motiv de recurs din cele invocate nu este justificat, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.a.S. împotriva sentinţei civile nr. 80/F/CA din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1173/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1246/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
