ICCJ. Decizia nr. 148/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 148/2009
Dosar nr. 371/35/2008
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 11 aprilie 2008, reclamanta J.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor, anularea Hotărârii nr. 13.500 din 14 martie 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 108/CA/2008 – P.I. din 9 iunie 2008 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta J.V. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor şi în consecinţă a anulat Hotărârea nr. 13.500 din 14 martie 2008 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanta a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar şi cu declaraţiile martorilor că, s-a refugiat împreună cu părinţii săi, în perioada noiembrie 1940 – octombrie 1944, din localitatea Iaz în localitatea Beiuş.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen – pârâta C.J.P. Bihor, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei etnice şi nici a situaţiei de strămutare sau refugiu, în altă localitate decât cea de domiciliu.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivele de recurs, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana – cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în art. 1.
Este necontestat că reclamanta J.V. s-a născut la data de 21 aprilie 1939, din părinţii D. şi V., în localitatea Iaz, judeţul Sălaj.
Din înscrisurile depuse la dosar, inclusiv din declaraţiile martorilor D.A. şi P.G. (audiat şi în instanţă), ambii beneficiari ai drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000 rezultă că, reclamanta – minoră fiind împreună cu familia a fost nevoită să-şi părăsească domiciliul din localitatea Iaz – Sălaj şi să se refugieze, din cauza persecuţiilor etnice, în localitatea Beiuş, judeţul Bihor, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.
În consecinţă, se va respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Bihor, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Bihor împotriva sentinţei nr. 108/CA/2008 – P.I. din 9 iunie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1470/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1480/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
