ICCJ. Decizia nr. 1480/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1480/2009
Dosar nr. 6625/2/2007
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 21 septembrie 2007, reclamanta SC S.W.T. SRL Bucureşti a chemat în judecată A.N.A.F., solicitând în principal, anularea procesului - verbal încheiat la 23 iulie 2007 şi în subsidiar, anularea adresei din 31 august 2007 şi obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a contestaţiei îndreptate împotriva actului susmenţionat, în conformitate cu dispoziţiile art. 175 C. proCod Fiscal
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că prin procesul - verbal din 23 iulie 2007, încheiat la sesizarea D.I.I.C.O.T. s-a stabilit în mod nejustificat că societatea a desfăşurat operaţiuni de vânzare cumpărare astfel că nu beneficiază de cota zero de TVA pentru facturile emise, valoarea TVA ce ar fi trebuit colectată de furnizori în perioada 2003 – 2006 fiind estimată la suma de 22.240.282 lei, iar taxa pe valoarea adăugată pe care reclamanta ar fi trebuit să o încaseze pentru facturile de comision fiind de 980.807 lei.
Reclamanta a mai arătat că inspectorii financiari au calificat eronat raporturile contractuale pe care societatea le-a avut cu partenerii săi, natura juridică a acestora fiind de contracte export în comision, constând în intermedieri în comerţul cu material lemnos şi de construcţii, ceea ce justifică regimul de scutire a taxei pe valoarea adăugată.
Prin sentinţa civilă nr. 1799 din 11 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia invocată de pârâtă şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că procesul-verbal încheiat la 23 iulie 2007 nu a fost urmat de emiterea unei decizii de impunere care să aibă caracterul unui act administrativ fiscal, susceptibil de a fi atacat în condiţiile reglementate de C. proCod Fiscal
Instanţa a constatat că procesul-verbal în discuţie nu produce efecte juridice faţă de contribuabil şi nu stabileşte un raport juridic obligaţional între societate şi organul fiscal, actul reprezentând o probă efectuată în cadrul procesului penal ce nu poate fi contestată pe calea contenciosului administrativ.
Referitor la adresa emisă la 31 august 2007 s-a stabilit că nici aceasta nu reprezintă un act administrativ fiscal.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC S.W.T. SRL Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că instanţa a admis în mod eronat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în condiţiile în care constatările organului fiscal consemnate în procesul-verbal a cărui anulare s-a solicitat, produc vătămarea dreptului societăţii de a i se rambursa taxa pe valoarea adăugată, soluţionarea cererilor formulate în acest sens fiind stopată.
Reclamanta a precizat că acel proces-verbal a fost comunicat autorităţilor fiscale ale sectorului 5 urmând a se proceda la emiterea pe viitor a unei decizii de impunere care ar reprezenta doar un simplu act de executare, fără a mai analiza încă o dată fondul raporturilor juridice stabilit prin procesul - verbal din 23 iulie 2007.
În aceste condiţii, a învederat reclamanta, procesul - verbal contestat constituie un act administrativ fiscal, astfel cum este definit de art. 41 C. proCod Fiscal, ca fiind actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
În acest sens, reclamanta a menţionat că nu prezintă relevanţă faptul că actul de control a fost întocmit la sesizarea parchetului, contestarea lui făcându-se după procedura prevăzută de C. proCod Fiscal
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, noţiunea de act administrativ fiscal, în înţelesul C. proCod Fiscal, este definită în art. 41 ca actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
Potrivit art. 85 alin. (1) C. proCod Fiscal, actul prin care se stabilesc impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat îl constituie fie declaraţia fiscală, în condiţiile art. 82 alin. (2) şi art. 86 alin. (4), fie prin Decizia emisă de organul fiscal în celelalte cazuri, dispoziţiile fiind aplicabile şi în cazurile în care sumele datorate bugetului de stat sunt scutite la plată, conform reglementărilor legale, precum şi în cazul unei rambursări de TVA.
În cauză, procesul - verbal încheiat de inspectorii fiscali la solicitarea D.I.I.C.O.T. nu are caracterul unui act administrativ unilateral fiscal producător de efecte juridice, în sensul art. 41 C. proCod Fiscal, întrucât nu stabileşte, nu modifică şi nu stinge prin el însuşi drepturi şi obligaţii, astfel încât nu poate forma obiectul unei acţiuni în contencios administrativ.
Controlul fiscal a fost efectuat pentru a fi verificate aspectele sesizate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T., iar procesul - verbal constituie o probă în procesul penal, astfel cum a reţinut în mod corect instanţa de fond, având doar caracterul unei operaţiuni materiale tehnice şi nu reprezintă un raport de inspecţie fiscală, ca act administrativ fiscal în sensul art. 41 C. proCod Fiscal, susceptibil de a fi contestat conform procedurii reglementate de art. 205 şi urm. C. proCod Fiscal
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S.W.T. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1799 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 148/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1493/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
