ICCJ. Decizia nr. 1470/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1470/2009
Dosar nr. 8476/2/2007
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 decembrie 2007 reclamanta B.I. a chemat în judecată pe pârâta C.C.S.D., solicitând să se constate nesoluţionarea în termenul legal a dosarului constituit prin înaintarea de către Primăria Vatra Dornei a Dispoziţiei nr. 8 din 10 ianuarie 2006, privind imobilul situat în Vatra Dornei, judeţul Suceava, să se stabilească în urma unei expertize de specialitate întinderea despăgubirilor ce i se cuvin şi să fie obligată pârâta la plata unor penalităţi de întârziere de 50 RON pe zi de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că, la data de 17 ianuarie 2006, Primăria Municipiului Vatra Dornei a înaintat C.C.S.D., Dispoziţia nr. 8 din 10 ianuarie 2006, prin care s-a dispus restituirea cotei de 80,22% din jumătatea imobilului menţionat şi s-a propus acordarea de despăgubiri pentru cota de 19,78% din ½ din imobil, ce nu se putea restitui în natură.
Susţine reclamanta că deşi prin cererile înregistrate la 7 septembrie 2007 şi la 5 noiembrie 2007 a solicitat pârâtei îndeplinirea obligaţiei legale, aceasta nu a emis Decizia reprezentând titlu de despăgubiri.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1897 din 19 iunie 2008 a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect stabilirea întinderii despăgubirilor, a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere, şi a respins ca neîntemeiată acţiunea în ceea ce priveşte celelalte capete de cerere.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că, atribuţia stabilirii şi acordării despăgubirilor revine C.C.S.D. şi nu instanţei de contencios administrativ care poate dispune numai obligarea autorităţii publice la emiterea actului administrativ, în ipoteza în care se solicită constatarea refuzului nejustificat sau nesoluţionarea în termenul legal a cererii de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Cu privire la fondul pricinii, instanţa de fond a apreciat că nu poate fi reţinută nerespectarea de către pârâtă a termenului rezonabil de soluţionare a cererii, dată fiind complexitatea cauzei, care a determinat restituirea dosarului la Primăria Vatra Dornei, în vederea completării acestuia şi a clarificării aspectelor constatate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B.I., susţinând în esenţă că, soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de stabilire, prin hotărâre judecătorească a întinderii despăgubirilor ce i se cuvin, este nelegală, nefiind în concordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale îndrumărilor date prin Decizia 20 din 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recursul este fondat.
Prin Dispoziţia nr. 8 din 10 ianuarie 2006 a Primarului Municipiului Vatra Dornei s-a dispus restituirea parţială în natură şi acordarea de despăgubiri pentru cota de ½ părţi din imobilul situat în Vatra Dornei str. 22 Decembrie nr. 2 către recurenta reclamantă B.I.
Această dispoziţie a fost comunicată intimatei pârâte C.C.S.D., la data de 17 ianuarie 2006, în vederea emiterii deciziei prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 247/2005, pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit legii, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, C.C.S.D. care are printre atribuţiile sale, emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire.
Abia la data de 9 aprilie 2008, cu adresa nr. 7675/ CC, după 2 ani şi 3 luni de la primirea dispoziţiei primarului, intimata - pârâtă i-a solicitat acesteia clarificarea unor aspecte legate de soluţionarea dosarului de despăgubire.
Aşa fiind, în cauză nu se poate reţine că intimata pârâtă a respectat termenul rezonabil de soluţionare al cererii, consacrat prin art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care România a devenit parte.
Instanţa de fond a apreciat greşit faptul că răspunsul intimatei înregistrat sub nr. 719172 din 31 octombrie 2007 nu poate fi calificat ca fiind un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, pe care a calificat-o greşit.
Temeiul de drept al acţiunii formulate de reclamantă îl constituie dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanţa soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ".
În cazul în speţă recurenta reclamantă a solicitat obligarea intimatei pârâte la emiterea deciziei prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 247/205, cu plata despăgubirilor cuvenite.
Aşa fiind, în mod greşit instanţa de fond a respins ca inadmisibil capătul de cerere, privind stabilirea întinderii despăgubirilor.
Având în vedere dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, acţiunea reclamantei fiind nu numai admisibilă ci şi întemeiată.
Instanţa de trimitere urmează să oblig intimata la emiterea deciziei prevăzute de lege şi să administreze toate probele necesare soluţionării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat reclamanta B.I. împotriva sentinţei nr. 1897 din 19 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1360/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 148/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
