ICCJ. Decizia nr. 246/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 246/2009
Dosar nr. 567/57/2008
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 4 aprilie 2008 şi precizată ulterior, M.I. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând obligarea primei autorităţii publice pârâte să emită Decizia ce reprezintă titlul de despăgubire în cuantumul stabilit prin sentinţa civilă nr. 496/2003 a Tribunalului Arad până la data de 15 iulie 2008.
De asemenea, a cerut obligarea celei de a doua autorităţi publice pârâte să emită titlul de plată a sumei respective până la data de 15 august 2008 şi să-i plătească despăgubirea în cuantumul actualizat la data plăţii, până cel târziu la data de 30 septembrie 2008, precum şi împreună cu prima pârâtă, daune morale în sumă de 1 leu.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin sentinţa nr. 496 din 29 iulie 2003, Tribunalul Arad, secţia civilă, a admis cererea sa formulată în contradictoriu cu staţiunea de cercetare şi producţie vitivinicolă M. – G., stabilind valoarea imobilului – construcţii demolate (colnă, magazie şi fântână) la suma de 90.771.718 lei, potrivit raportului de expertiză care face parte integrantă din hotărâre.
Deşi s-a adresat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu cererea din 30 august 2006, iar cu cererea din 15 octombrie 2007 a precizat opţiunea sa şi a solicitat să fie convocat pentru primirea titlului de plată, până la data sesizării instanţei nu a primit nici un răspuns din partea pârâtei menţionate mai sus.
La rândul său, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin exces de putere îi refuză plata despăgubirilor cuvenite.
Prin sentinţa civilă nr. 119/F/CA din 24 iunie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea astfel cum a fost precizată.
Totodată, a obligat pe pârâţi să plătească reclamantului M.I. suma de 87,9 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că deşi în cererea sa reclamantul a făcut referire la dispoziţiile art. 7 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din precizările făcute la acţiune rezultă că de fapt, el a solicitat emiterea titlului de despăgubire şi respectiv, a titlului de plată a despăgubirii cuvenite în baza sentinţei civile irevocabile pronunţate de Tribunalul Arad în anul 2003.
În raport de prevederile cuprinse în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificată şi completată prin OUG nr. 81/2007 privind accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor şi cele conţinute în Decizia nr. 1651 din 13 martie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, s-a apreciat că cererea reclamantului de a i se elibera titlul de despăgubire şi titlul de plată este întemeiată.
S-a mai considerat că în concordanţă cu principiul unei juste despăgubiri, raportat şi la dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, M.I. este îndreptăţit să pretindă actualizarea despăgubirii.
În acelaşi sens sunt prevederile pct. 16.15 din Normele Metodologice emise în aplicarea art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificate prin HG nr. 128/2008.
Dată fiind tergiversarea nejustificată în soluţionarea cererii reclamantului şi suferinţa psihică pricinuită acestuia, curtea de apel a considerat că este îndreptăţită şi cererea accesorie, curtea de apel a considerat că este îndreptăţită şi cererea accesorie, de acordare a unor daune morale în cuantumul simbolic de 1 leu.
În sfârşit s-a reţinut că, întrucât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor „au acelaşi sediu şi aceeaşi conducere, conlucrând eficient", se justifică cererea reclamantului de a se stabili termenele de executare a obligaţiilor în sarcina acestor autorităţi publice pârâte, conform art. 1, art. 18 alin. (1) şi alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei au declarat recurs toţi pârâţii.
În recursul pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor, formulat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba, s-a invocat lipsa de calitate procesuală pasivă a acestei autorităţi publice centrale, precizându-se că, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu se află în subordinea recurentului, ci în subordinea Cancelariei Primului Ministru, conform art. 13 din Legea nr. 247/2005.
Ca atare, ministerul nu putea fi obligat, alături de celelalte două autorităţi publice pârâte la emiterea şi aplicarea titlului de despăgubire şi a titlului de plată către reclamant.
Critica este întemeiată.
Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă în condiţiile prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală.
Activitatea acestei comisii este reglementată de Regulamentul propriu de organizare şi funcţionare adoptat prin Decizia Primului Ministru.
Se constată prin urmare, că în litigiul de faţă Ministerul Economiei şi Finanţelor nu are legitimare procesuală pasivă şi nu putea fi obligat, împreună cu celelalte două pârâte să emită în favoarea reclamantului, Decizia reprezentând titlul de despăgubire şi titlul de plată a despăgubiri în cuantumul actualizat la data plăţii efective.
Ignorând această reglementare legală, dar şi împrejurarea că emiterea titlului de despăgubire şi a titlului de plată nu constituie atribuţii legale ce revin Ministerului Economiei şi Finanţelor, în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea faţă de recurent, cu consecinţa obligării lui alături de celelalte două pârâte la plata daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată către reclamantul M.I.
Faţă de considerentele expuse în cele ce preced, urmează a se admite recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor şi a fi modificată sentinţa în sensul respingerii acţiunii introduse împotriva acestei autorităţi publice pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Totodată, va fi înlăturată dispoziţia privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 87,9 lei către reclamant.
În cadrul recursului său, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a susţinut că solicitarea reclamantului pentru emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire a rămas fără obiect, deoarece ulterior pronunţării sentinţei recurate a fost emisă Decizia nr. 2289 din 8 iulie 2008, care în sensul legii are natura unui asemenea titlu.
Că, în cauză nu s-a făcut dovada unui prejudiciu moral produs reclamantului M.I. prin pretinsa tergiversare în soluţionarea cererii întrucât iniţial, acesta a solicitat reevaluarea bunului imobil trecut în proprietatea statului, iar după aceea, emiterea deciziei în temeiul hotărârii judecătoreşti irevocabile.
În opinia recurentei, nici cheltuielile de judecată nu trebuiau stabilite în sarcina sa, având în vedere faptul că este o entitate fără personalitate juridică şi buget propriu, aflată în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Criticile nu sunt întemeiate.
Prin Decizia nr. 2289 din 8 iulie 2008, anexată ca act nou în recurs, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a dispus în adevăr, emiterea titlului de despăgubire în cuantumde 90.771,718 ROL în favoarea reclamantului M.I., reprezentând valoarea despăgubirilor consemnate în cuprinsul sentinţei civile nr. 496 din 29 iulie 2003, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă, şi devenită irevocabilă (filele 13-14 ale dosarului de recurs).
Executarea voluntară a unei obligaţii stabilită de prima instanţă înainte de soluţionarea recursurilor declarate în cauză nu face însă, decât să confirme justeţea apărărilor reclamantului şi a sentinţei pronunţate în cauză, fără a constitui un temei pentru reformarea hotărârii în sensul cerut.
Litigiul nu a rămas fără obiect, devreme ce prin aceeaşi sentinţă s-au acordat reclamanţilor şi o despăgubire bănească în cuantumul actualizat la data plăţii, precum şi daune morale în sumă modică de 1 leu pentru prejudiciul moral cauzat acestuia prin tergiversarea nejustificată de rezolvare a cererii. Obligaţiile respective (mai puţin cea referitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire) nu au fost executate de pârâte până în prezent şi contrar susţinerilor din recurs, instanţa de fond a procedat corect şi atunci când, prin sentinţă a obligat pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată, alături de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Cum deja s-a arătat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a constituit şi funcţionează în subordinea Cancelariei Primului Ministru.
Ea a fost înzestrată cu o capacitate administrativă proprie şi potrivit legii îi revine atribuţia de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire (art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 247/2005).
În consecinţă, se apreciază că legal şi temeinic curtea de apel a obligat atât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cât şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să plătească reclamantului daunele morale şi cheltuielile ocazionate cu procesul, conform art. 18 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004 şi art. 274 C. proc. civ.
În recursul declarat, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a susţinut că acţiunea introdusă împotriva sa pentru eliberarea titlului de plată a despăgubirilor este prematură şi trebuie respinsă ca atare, deoarece reclamantul M.I. nu este titularul unui titlu de despăgubire şi nici nu a depus opţiunea conform art. 181 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările ulterioare.
În lipsa opţiunii exprimată de reclamant printr-o cerere, nu se justifică nici fixarea termenului pentru executarea obligaţiei privind emiterea titlului de plată a despăgubirii în cuantumul actualizat.
Criticile nu sunt întemeiate.
Prin HG nr. 1068 din 5 septembrie 2007, a fost modificată şi completată prin HG nr. 361/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. r) şi lit. s) din hotărârea guvernamentală, această autoritate publică primeşte şi înregistrează operaţiunile persoanelor îndreptăţite la despăgubiri, în conformitate cu prevederile titlului VII din Legea nr. 247/2005, modificată şi completată ulterior. De asemenea, ea emite în condiţiile prevăzute la lit. r), titlurile de conversie în acţiuni la Fondul Proprietatea şi/ sau titlurile de plată a despăgubirii.
În speţă, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, reclamantul M.I. a făcut dovada cu confirmarea de primire anexată la fila nr. 83 a dosarului că a înaintat la registratura generală a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor un exemplar al sentinţei civile nr. 496/2003, pronunţată de Tribunalul Arad cu menţiunea „definitivă şi irevocabilă" la data de 9 august 2007.
Deşi avea obligaţia legală de a emite titlul de despăgubire pe baza acelei hotărâri judecătoreşti, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu şi-a îndeplinit această obligaţie decât după pronunţarea sentinţei atacate cu recurs.
Contrar afirmaţiei din recurs, cu înscrisurile depuse în sprijinul acţiunii, reclamantul M.I., în vârstă de 80 de ani, a dovedit faptul că şi-a exprimat opţiunea de fi despăgubit în numerar (prin scrisoarea datată 7 august 2007) conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi a modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005.
Pe e altă parte, în temeiul principiului care consacră dreptul persoanei vătămate la acordarea unei juste şi integrale despăgubiri, instanţa de judecată a concluzionat în mod judicios că în cauză este justificată pretenţia reclamantului la actualizarea cuantumului despăgubirii, ţinând seama de suma stabilită încă din anul 2003 şi de evoluţia cursului monedei naţionale până la data plăţii efective.
Având în vedere aceste considerente, precum şi cele expuse cu prilejul examinării recursului, declarat de pârâtă’ Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care ulterior a emis Decizia nr. 2299 din 8 iulie 2008, în mod eronat se susţine în recurs că acţiunea introdusă de reclamant la data de 4 aprilie 2008, este prematură şi neîntemeiată.
Cât priveşte termenele fixate pentru executarea măsurilor stabilite în sarcina autorităţii publice pârâte (având acelaşi sediu şi preşedinte) la cererea reclamantului, Înalta Curte apreciază că ele se justifică datorită naturii şi urgenţei pricinii precum şi a obligaţiilor prevăzute în dispozitiv conform art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În consecinţă şi ţinând seama de inexistenţa unor motive de casare de ordine publică, care potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursurile declarate de pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Alba împotriva sentinţei civile nr. nr. 119/F/CA din 24 iunie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea introdusă de reclamantul M.I. împotriva acestui pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Înlătură dispoziţia privind obligarea acestui pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 243/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 249/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
