ICCJ. Decizia nr. 249/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 249/2009
Dosar nr. 126/45/2006
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 27 noiembrie 2006, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea de Apel Iaşi pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. 484/2005 emis de Autoritatea Naţională pentru protecţia Consumatorilor, excepţie care a fost invocată de reclamanta SC OG SRL Sibiu în litigiul având ca obiect plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie din 23 iunie 2006.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate prin sentinţa nr. 154/ CA din 15 septembrie 2008, cu motivarea că, prin instituirea normelor de conduită comercială a prestatorilor de servicii din domeniul schimburilor valutare, conform ordinului în litigiu, autoritatea emitentă nu a încălcat prevederile legale în materie şi nici drepturile sau interesele legitime ale reclamantei, aplicând numai reglementări preexistente în OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta şi a solicitat casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică, precum şi admiterea excepţiei invocate, în sensul de a se constata nelegalitatea Ordinului nr. 484/2005.
Recurenta-reclamantă a susţinut că a fost greşit respinsă excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 484/2005, deşi prin emiterea acestui act administrativ s-a creat posibilitatea ca inspectorii A.N.P.C. să sancţioneze agenţii economici şi pentru alte fapte decât cele prevăzute ca fiind contravenţii potrivit Legii nr. 21/1992.
De asemenea, s-a arătat că instanţa de fond nu a examinat nelegalitatea ordinului contestat şi în raport de prevederile art. 15 şi art. 48 din Legea nr. 24/2000, care au fost încălcate de autoritatea emitentă prin prevederea altor fapte contravenţionale decât cele reglementate prin actul normativ superior şi anume, prin OG nr. 21/1992.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Ordinul nr. 484/2005 privind unele măsuri de informare a consumatorilor de către agenţii economici care desfăşoară activităţi de schimb valutar a fost emis de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru protecţia Consumatorilor în baza art. 1 şi art. 8 din OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.
Prin acest act administrativ cu caracter normativ nu au fost stabilite noi fapte contravenţionale, fiind prevăzute numai modalităţile prin care agenţii economici au obligaţia de a informa clienţii pentru ca interesele acestora să nu fie prejudiciate.
Astfel, OG nr. 21/1992 nu prevede expres modul de afişare a preţului sau comisionul, dar prevede obligaţia agenţilor economici de a informa complet, corect şi precis consumatorii asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite şi în consecinţă, ordinul contestat de recurentă a fost emis în scopul realizării obligaţiei de informare, prin indicarea unor informaţii concrete, detaliate.
Instanţa de fond a constatat judicios că autoritatea emitentă a ordinului contestat nu a făcut altceva decât să stabilească, în mod uniform, pentru toţi agenţii economici care desfăşoară activităţi de schimb valutar, modalităţile prin care să se asigure obligaţia de informare a consumatorilor, fixându-se locul afişării, forma anunţului şi condiţiile de accesabilitate pe care trebuie să le îndeplinească.
Critica din recurs privind încălcarea normelor de tehnică legislativă cuprinse în art. 15 şi art. 48 din Legea nr. 24/2000 este de asemenea nefondată, pentru că în Ordinul nr. 484/2005 au fost dezvoltate ori detaliate soluţii din actul normativ superior şi anume, OG nr. 21/1992 cu privire la obligaţia operatorilor economici de a informa pe consumatori prin toate elementele de identificare şi caracterizare a serviciilor oferite.
În consecinţă, Ordinul nr. 484/2005, raportat la actul normativ în temeiul căruia a fost emis, OG nr. 21/1992 nu reprezintă decât o reglementare specifică în scopul prevenirii şi combaterii practicilor care dăunează intereselor economice ale consumatorilor.
Faţă de motivele expuse, nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC OG SRL Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 154 din 15 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 246/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 263/2009. Contencios → |
|---|
