ICCJ. Decizia nr. 243/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 243/2009
Dosar nr. 14829/3/2007
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.I. a chemat în judecată pe Camera Deputaţilor solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia să-i plătească diferenţa între salariul total brut la data încetării raporturilor de serviciu şi salariul net achitat.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost pensionat în conformitate cu Legea nr. 7/2006 şi era îndreptăţit la 7 salarii brute impozabile, însă pârâta a făcut această plată fără a ţine seama de sporul de conducere şi salariul de merit.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2404 din 9 octombrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să-i plătească acestuia suma de 11284 lei net, reprezentând diferenţa dintre cele şapte salarii lunare brute la care era îndreptăţit acesta şi cele şapte salarii de bază brute care i-au fost acordate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că invocarea art. 31 alin. (1) din OG nr. 10/2007 nu are nici o relevanţă în cauză, întrucât acest text nu defineşte noţiunea de salariu brut şi impozabil şi precizează doar faptul că salariile de bază şi îndemnizaţiile sunt brute şi impozabile.
A mai reţinut instanţa de fond că, chiar dacă legiuitorul nu defineşte noţiunea de salariu brut urmează a se observa că în măsura în care ar fi dovedit că acordarea drepturilor salariale să se facă în raport de salariul de bază, legiuitorul ar fi supus acest lucru.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta Camera Deputaţilor.
Recurenta a susţinut în esenţă că, instanţa a făcut o motivare abstractă, generală şi imprecisă a hotărârii atacate, ce lasă incertă baza legală a dispozitivului, interpretând în stil propriu prevederile art. 71 alin. (1) din Legea nr. 7/2006.
A mai susţinut că OUG nr. 24/2000, astfel cum a fost modificată prin OG nr. 10/2007, constituie actul normativ special aplicabil salarizării funcţionarilor publici parlamentari şi nu conţine dispoziţii care să prevadă includerea în salariul de bază a altor sporuri, decât cele privind salariul de merit şi îndemnizaţia de conducere.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi potrivit dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de Camera Deputaţilor este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Intimatul – reclamant S.I. – fost angajat al Secretariatului General al Camerei Deputaţilor, îndeplinind funcţia de expert parlamentar la Serviciul Audit, la data de 16 martie 2007, la cererea sa, a fost pensionat în conformitate cu Legea nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar.
Conform acestui act normativ, art. (62 lit. d) şi art. 71 alin. (1)) reclamantul susţine că urma să beneficieze de o indemnizaţie egală cu 7 salarii brute impozabile or, pârâta a luat în calcul salariul de încadrare şi nu salariul prevăzut de lege (Codul muncii) în art. 155: „Salariul cuprinde salariul de bază, îndemnizaţiile, sporurile şi alte adaosuri".
Problema în dispută vizează lămurirea noţiunii de salariu lunar brut, în condiţiile în care legislaţia relevantă nu o defineşte, recurenta considerând că este echivalentă cu „salariul de bază lunar brut".
Având în vedere că OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, astfel cum a fost modificată prin OG nr. 10/2007, nu conţine nici o referire la salariul lunar brut, în mod corect instanţa de fond s-a raportat la definiţia salariului din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii (art. 155 menţionat mai sus).
Pe de altă parte, reglementările cuprinse în art. 55 – 57 din Cod Fiscal, în forma în vigoare la data calculării îndemnizaţiei reclamantului (16 martie 2007) precum şi punctul 106 din Normele Metodologice de aplicarea Cod fiscal stabilesc că venitul brut lunar din salarii reprezintă totalitatea veniturilor realizate într-o lună de o persoană fizică, pe fiecare loc de realizare, indiferent de denumirea sau forma sub care sunt acordate.
Aşa fiind, nu se poate considera că salariul brut lunar este egal cu salariul de bază lunar brut, întrucât cel de-al doilea este doar o componentă a celui dintâi.
Invocarea de către recurentă a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din OG nr. 10/2007, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond nu are nici o relevanţă în cauză, întrucât acest text nu defineşte noţiunea de salariu brut şi impozabil ci precizează doar faptul că salariul de bază şi îndemnizaţiile sunt brute şi impozabile, în caz contrar putându-se ajunge la concluzia că doar salariul de bază este brut şi impozabil şi spre exemplu sporurilor nu li s-ar mai aplica nici o taxă sau impozit, ceea ce este incorect.
Înalta Curte mai constată că nu există nici o raţiune pentru a asimila cele două noţiuni şi pentru că în cuprinsul Legii nr. 7/2006, care reglementează îndemnizaţia în discuţie, legiuitorul le-a folosit alternativ de mai multe ori, dându-le în mod clar semnificaţie diferită.
De altfel, aşa cum corect reţine şi instanţa de fond, nu există nici o raţiune ca în măsura în care ar fi dorit ca acordarea drepturilor salariale stabilite de art. 71 din Legea nr. 7/2006 să se facă în raport de salariul de bază, legiuitorul să spună acest lucru în mod explicit.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul declarat de Camera Deputaţilor va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Camera Deputaţilor împotriva sentinţei civile nr. 2404 din 9 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 233/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 246/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
