ICCJ. Decizia nr. 265/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 265/2009
Dosar nr. 340/32/2008
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 mai 2008, reclamanta SC R. SA Oneşti, prin administrator special P.HGM.B.H. Austria, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi D.G.F.P. a judeţului Bacău – A.F.P.C.M., să se dispună anularea Deciziei nr. 49 din 4 martie 2008, anularea în parte a Deciziei nr. 1113 din 11 decembrie 2007 în privinţa accesoriilor în sumă de 3.292.492 lei aferente perioadei 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006 pentru taxa pe valoare adăugată înscrisă la masa credală şi suspendarea executării acestei ultime decizii până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin sentinţa nr. 874 din 28 aprilie 2004 pronunţată de Tribunalul Bacău a fost deschisă procedura de reorganizare judiciară a sa şi pârâta D.G.F.P. Bacău a fost înscrisă la masa credală cu suma solicitată, iar cererea acesteia de completare a creanţei cu accesoriile calculate pentru perioada 20 iulie 2004 – 20 iulie 2006 a fost respinsă prin sentinţa nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Braşov rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 394/R din 16 august 2007 pronunţată de Curtea de Apel braşov.
Reclamanta a arătat că în mod nelegal au fost calculate prin Decizia nr. 1113 din 11 decembrie 2007 accesorii în sumă de 3.292.492 lei aferente taxei pe valoare adăugată înscrisă în masa credală pentru perioada 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006. Reclamanta a contestat dreptul organelor fiscale de a calcula accesorii aferente debitelor înscrise la masa credală şi născute anterior deschiderii procedurii, motivând că există autoritate de lucru judecat în raport de ceea ce s-a stabilit definitiv şi irevocabil prin sentinţa nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Braşov, dat fiind că Decizia nr. 1113 din 11 decembrie 2007 are ca obiect accesorii calculate pentru aceeaşi perioadă şi pentru acelaşi debit pentru care obligaţia de plată a luat naştere anterior deschiderii procedurii de reorganizare judiciară.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 83 din 21 iulie 2008, prin care a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 49 din 4 martie 2008 emisă de A.N.A.F. – D.G.S.C., a anulat parţial Decizia nr. 1113 din 11 decembrie 2007 emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău în privinţa sumei de 3.292.492 lei, reprezentând obligaţii fiscale accesorii aferente diferenţei de taxă pe valoare adăugată înscrisă la masa credală, calculate pentru perioada 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006 şi a obligat pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 2.603,54 lei.
Instanţa de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale privind autoritatea de lucru judecat, pentru că judecătorul sindic nu s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Braşov asupra obligaţiilor fiscale accesorii contestate în prezenta cauză, având ca obiect anularea unor acte administrativ fiscale în procedura contenciosului administrativ.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că în mod nelegal pârâta D.G.F.P. Bacău a calculat prin Decizia nr. 1113 din 11 decembrie 2007 accesorii la creanţele înscrise la masa credală născute anterior deschiderii procedurii de reorganizare judiciară, motiv pentru care a fost de altfel şi decăzută prin sentinţa nr. 315 din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Braşov din dreptul de a pretinde accesorii (penalităţi de întârziere) la debitele reclamantei înscrise la masa credală.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs pârâtele A.N.A.F. şi D.G.F.P. Bacău, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurentele au invocat ca prim motiv de recurs în baza art. 304 pct. 7 C. proc. civ. existenţa unor considerente contradictorii ori străine de natura pricinii în hotărârea atacată, arătând că deşi nu a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe sentinţa civilă nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Braşov, care nu producea efecte în litigiul privind legalitatea unor acte administrativ fiscale.
În baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentele au invocat nelegalitatea hotărârii atacate, cu motivarea că instanţa de fond a aplicat greşit Legea nr. 85/2006, care a intrat în vigoare la data de 20 iulie 2006, după perioada 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006, pentru care au fost calculate debite accesorii prin Decizia nr. 1113 din 11 decembrie 2007.
Recurentele au arătat că, în perioada pentru care au fost calculate aceste debite erau în vigoare prevederile art. 45 din Legea nr. 64/1995, coroborate cu prevederile art. 118 alin. (4) din OG nr. 92/2003, potrivit cărora pentru obligaţiile fiscale neplătite la termen se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment.
De asemenea, s-a susţinut că, în perioada respectivă, erau incidente dispoziţiile art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995, care au prevăzut că pentru neachitarea obligaţiilor bugetare datorate atât înainte, cât şi după data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări şi penalităţi de întârziere conform legislaţiei speciale în materie până la data achitării, sau până la data intrării în faliment.
Din acest motiv, recurentele au considerat că Legea nr. 85/2006 nu poate produce efecte retroactive pentru o perioadă anterioară intrării sale în vigoare, astfel că pentru perioada 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006 erau incidente prevederile legale în vigoare şi aplicate corect la calculul accesoriilor datorate de societatea intimată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate pentru următoarele considerente:
Pentru a soluţiona excepţia autorităţii de lucru judecat privind debitele accesorii calculate de D.G.F.P. Bacău pentru perioada 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006, instanţa de fond a constatat corect că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1201 C. civ. privind identitatea de părţi, obiect şi cauză, iar considerentele reţinute în acest sens nu sunt în contradicţie cu argumentele de fapt şi de drept avute în vedere pentru judecarea fondului pricinii.
În mod întemeiat, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Braşov, judecătorul sindic s-a pronunţat asupra unei cereri de completare a creanţei în baza art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995, fără a verifica legalitatea obligaţiilor fiscale accesorii calculate de organele fiscale, pentru care a fost prevăzut în art. 188 alin. (2) din C. proCod Fiscal republicat, controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
În judecata finalizată prin sentinţa civilă nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Braşov, judecătorul sindic s-a pronunţat asupra contestaţiei creditoarei D.G.F.P. Bacău la măsura administratorului judiciar de neînscriere în tabelul creditorilor a accesoriilor calculate după ce intimata a intrat în reorganizare judiciară până la data de 20 iulie 2006, iar acţiunea pentru anularea celor două decizii emise de autorităţile recurente a fost formulată în cadrul procedural reglementat de titlul IX C. proCod Fiscal şi de dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Recurentele au considerat neîntemeiat că argumentele instanţei de fond pentru respingerea excepţiei autorităţii de lucru judecat sunt în contradicţie cu motivarea soluţiei de admitere a acţiunii, bazată în principal pe considerentele de fapt şi de drept ale sentinţei civile nr. 360 din 26 aprilie 2007 a Tribunalului Braşov.
Această hotărâre judecătorească irevocabilă a fost în mod justificat avută în vedere la soluţionarea acţiunii de anulare a actelor administrativ-fiscale privind accesoriile pentru perioada 1 octombrie 2005 – 13 iulie 2006, deoarece judecătorul sindic de la Tribunalul Braşov a constatat cu autoritate de lucru judecat că diferenţele de creanţe solicitate de creditoarea D.G.F.P. Bacău prin cererea nr. 24 din 15 ianuarie 2007 nu pot fi adăugate la masa credală, reţinând că dispoziţiile art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 nu mai pot fi invocate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, iar prevederile art. 41 alin. (1) din această lege nu sunt aplicabile în actuala etapă procedurală.
În consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ. şi art. 166 din C. proc. civ., privind autoritatea de lucru judecat, instanţa de fond a exercitat corect controlul de legalitate asupra deciziei de stabilire a obligaţiilor bugetare accesorii şi în raport de competenţa recurentei Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău de a mai întocmi asemenea acte administrative unilaterale, după abrogarea Legii nr. 64/1995 şi intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, a cărei incidenţă a fost stabilită de judecătorul sindic prin hotărârea judecătorească menţionată anterior.
Critica formulată de recurente în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este de asemenea nefondată, constatându-se că instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 85/2006, în sensul că organele fiscale nu mai pot calcula accesorii pentru creanţele înscrise la masa credală, chiar dacă perioada pentru care s-au calculat accesoriile este anterioară intrării în vigoare a acestei legi, întrucât legea nouă este de imediată aplicare şi dispoziţiile legii nr. 64/1995 nu mai pot fi aplicate unei situaţii juridice ivite după data la care au fost abrogate, astfel cum nelegal s-a procedat la emiterea deciziei nr. 1113 din 11 decembrie 2007.
Soluţia instanţei de fond pentru rezolvarea acestui conflict de legi corespunde de altfel interpretării date de Comisia de proceduri fiscale din cadrul A.N.A.F. prin Decizia nr. 1/2008, aprobată prin Ordinul nr. 1537 din 11 noiembrie 2008 şi publicată în M. Of. nr. 770 din 17 noiembrie 2008.
Conform art. 1 din acest act administrativ cu caracter normativ, începând cu data intrării în vigoare a legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în cazul contribuabililor pentru care s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a insolvenţei, după caz, nu se mai datorează şi nu se mai calculează obligaţii fiscale accesorii pentru creanţele înscrise la masa credală şi pentru cele rezultate din activitatea curentă, indiferent de data deschiderii acestei proceduri.
Aceeaşi concluzie a fost comunicată recurentei D.G.F.P. Bacău chiar anterior emiterii deciziei contestate în cauză prin adresele din 31 august 2007 şi din 5 septembrie 2007 întocmite de A.N.A.F. – D.G.J., în care s-a arătat că organul fiscal nu mai poate calcula obligaţii fiscale accesorii pentru sumele datorate de societatea intimată, pe perioada în care aceasta se află în procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
În consecinţă, a fost corect anulată Decizia nr. 1113 din 11 decembrie 2007, pentru că a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care interzic calcularea de accesorii la creanţele fiscale născute anterior datei deschiderii procedurii.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de A.N.A.F. şi D.G.F.P. Bacău împotriva sentinţei civile nr. 83 din 23 iulie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2641/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 267/2009. Contencios → |
|---|
