ICCJ. Decizia nr. 267/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 267/2009
Dosar nr. 824/33/200.
Şedinţa publică din 21 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată de reclamanţii D.E.V. şi D.J.A. în contradictoriu Statul Român prin Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a solicitat obligarea Statului Român prin Comisie ca în termen de 10 zile de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului compus din „apartament nr. 1 situat în Cluj-Napoca, format din 2 camere, bucătărie, hol, debara, cameră baie, balcon, terasă acoperită, garaj, pivniţă comună, hol comun cu suprafaţa utilă de 67,34 mp şi părţi indivize comune în cotă de 36/100-a parte, înscris în C.F. individuală nr. 65041 Cluj şi teren atribuit în proprietate în cota de 41,04/1140 - a parte din terenul înscris în C.F. nr. 24988 Cluj"; precum şi obligarea aceleaşi pârâte ca într-un termen rezonabil de maxim 90 zile calculate de la împlinirea termenului de 10 zile de la desemnarea evaluatorului să emită Decizia de acordare a titlurilor de despăgubire în valoarea corespunzătoare valorii stabilite prin raportul de evaluare precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-şi cererea, reclamanţii au susţinut că au avut în proprietate anterior anului 1989 imobilul apartament şi terenul identificat în petitul acţiunii iar acesta a fost preluat abuziv în proprietatea statului fără vreo despăgubire. În acest context au susţinut reclamanţii au solicitat restabilirea dreptului de proprietate, prin restituirea în natură iar apoi în urma demersurilor ce au implicat acţiuni în faţa instanţelor văzând că nu au şanse de restituire s-au adresat la 5 noiembrie 2003 cu cerere, autorităţilor administrative solicitând să execute dispoziţia dată şi să le comunice stadiul de ducere a acesteia la îndeplinire pentru a intra în posesia despăgubirilor băneşti.
Reclamanţii au susţinut că s-au adresat autorităţilor şi demersurile au rămas fără rezolvare până în 2005 când au revenit cu o nouă notificare solicitând ca în termen de 60 de zile să li se soluţioneze cererea. La acest demers li s-a răspuns că pe baza noilor reglementări se va emite o nouă decizie care a şi fost dată la 17 iulie 2006 cu ignorarea totală a dispoziţiei anterioare din 2002.
Dosarul cu ultima dispoziţie, a fost apoi înaintat Comisiei Centrale căreia i s-au adresat a le fi comunicat stadiul de soluţionare şi când se va finaliza acest dosar.
Prin răspunsul primit li s-a indicat numărul dosarului, nr. 27547/CC, precum şi faptul că derularea procedurii de soluţionare a dosarului este condiţionată de selectarea acestuia pe baza unui program informatic aleatoriu.
Această modalitate de rezolvare a acordării despăgubirilor susţin reclamanţii încalcă prevederile art. 6 din C.E.D.O. şi aduce atingere dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din primul protocol adiţional al Convenţiei, după ce a transformat dreptul la măsuri într-un nuduum jus. În aceste condiţii arată reclamanţii dacă legiuitorul a evitat un termen de soluţionare a acordării măsurilor reparatorii în egală măsură nu a dorit a aduce atingere dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Convenţie sau a celor din art. 1 din primul Protocol.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 549 din 2 iulie2008, a admis în parte acţiunea formulată de D.E.V. şi D.J.A.
A obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze într-un termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii pentru dosarul nr. 27547/CC un evaluator autorizat pentru întocmirea raportului de evaluare a imobilului apartament nr. 1 situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 24988 Cluj. A obligat pârâta să emită într-un termen rezonabil de maxim 90 de zile calculat de la împlinirea termenului de 10 zile mai sus precizat în favoarea reclamanţilor a deciziei reprezentând titlu de despăgubire în echivalent pentru imobilul menţionat a cărei valoare va fi stabilită în urma raportului de evaluare. A obligat pârâta să achite reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 2618,15 lei.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut că legea privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei în reglementarea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor stabileşte termene rezonabile.
Ca urmare şi în soluţionarea cererii vizând analizarea situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri în privinţa verificării legalităţii, transmiterea dosarului evaluatorului implicit întocmirea raportului şi emiterea deciziei de despăgubire, se impune soluţionarea într-un termen rezonabil.
Or, în speţă, de la solicitarea adresată autorităţii a trecut aproape un an şi cererea nu a fost rezolvată, ori din această perspectivă refuzul nu poate să nu fie nejustificat.
A statua altfel şi a admite teza indusă de pârâtă înseamnă a omite dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O. potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut în esenţă că în cauză nu este vorba de un refuz nejustificat al autorităţii întrucât prin adresa nr. 723202 din 7 decembrie 2007 reclamaţilor li s-a adus la cunoştinţă procedura administrativă ce trebuie urmată în vederea soluţionării dosarului nr. 27547/CC fiind totodată înştiinţaţi că acest dosar va fi soluţionat după selectare.
A mai arătat recurenta că dosarul nr. 27547/CC a fost remis Primăriei Municipiului Cluj-Napoca pentru a acorda acestuia posibilitatea completării dosarului cu actele solicitate, în conformitate cu obligaţiile cei reveneau conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În ceea ce priveşte obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, de a desemna un evaluator autorizat, în lipsa, din dosarul cu pricina, a actelor care să descrie construcţia Comisia Centrală se află în imposibilitate de a continua procedura administrativă.
În ceea ce priveşte obligarea la cheltuieli de judecată a precizat că pârâta este o entitate fără personalitate juridică, fără buget propriu aflată în subordinea Ministerului Finanţelor.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă refuzul autorităţii de a demara procedura administrativă de soluţionare a dosarului nr. 27547/CC în vederea acordării despăgubirilor băneşti pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 24988 Cluj şi trecut în proprietatea statului fără plată.
Prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei precum şi unele măsuri adiacente adoptate în forma şi cu procedura prevăzută de art. 114 alin. (1) din Constituţie s-a reglementat regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv statuându-se între altele că legea se aplică şi despăgubirilor propuse prin Decizia motivată a conducătorului instituţiei publice. Pentru analizarea şi stabilirea cuantumul final al despăgubirilor care se acordă potrivit titlului menţionat al actului normativ relevat s-a constituit în subordinea Cancelariei Primului ministru o autoritate administrativă distinctă cu denumirea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care conform art. 13 alin.(1) lit. a) şi b) are ca atribuţii principale emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire şi a lua alte măsuri necesare aplicării legii.
Intimaţii-reclamanţi, al căror dosar se află în evidenţele recurentei-pârâte încă din anul 2006, au formulat cerere de urgentare a emiterii unei dispoziţii de restituire în echivalent a imobilului în litigiu, considerându-se vătămaţi într-un drept al lor de către autoritatea publică ce tergiversează soluţionarea cererii, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007.
Trebuie precizat însă că, chiar dacă autoritatea administrativă în cauză, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost abilitată prin HG nr. 1095/2005 să stabilească ordinea în care vor fi soluţionate dosarele, în exercitarea acestei prerogative ea nu poate beneficia de o marjă de apreciere atât de discreţionară încât să implice încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor garantate de legea fundamentală a statului şi celelalte legi pertinente, aşa cum corect statuează şi instanţa de fond.
Criteriul aleatoriu stabilit de comisie, unicul de altfel în funcţie de care se vor soluţiona dosarele nu prezintă o garanţie suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau altuia dintre dosarele care-i sunt transmise de unitatea deţinătoare.
Altfel spus, cât timp cetăţeanului nu-i sunt oferite şi alte criterii obiective în funcţie de care să poată controla modul în care autoritatea investită de lege îşi exercita atribuţiile, astfel încât să poată aprecia în ce măsură drepturile sale îi sunt sau nu lezate prin conduita autorităţii pârâte, acesta este îndreptăţit a se îndoi de corectitudinea operaţiunilor desfăşurate de autoritatea respectivă.
Intimaţii-reclamanţi s-au adresat instanţei de judecată pe calea contenciosului administrativ tocmai pornind de la ideea că soluţionarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condiţiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen, iar faptul de a condiţiona soluţionarea dosarelor de elementul aleatoriu introdus de comisie nu constituie o justificare pertinentă pentru autoritatea pârâtă care să conducă la neemiterea într-un termen rezonabil a deciziei de despăgubire.
Rezolvând acest capăt de cerere, în sensul admiterii lui, instanţa de fond a avut în vedere şi prevederile art. 6 din C.E.D.O., conform cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil şi într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanţă independentă şi imparţială instituită de lege.
Aşadar autoritatea administrativă, în speţă recurenta-pârâtă are obligaţia legală de a găsi mijloacele necesare soluţionării cererii reclamanţilor-intimaţi şi de a reaprecia asupra procedurii de soluţionare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetăţeanului.
Motivul de recurs privind imposibilitatea autorităţii de a demara procedura administrativă de acordare a despăgubirilor nu poate fi reţinut, având în vedere că în condiţiile constatării unor eventuale lipsuri această autoritate putea cere instituţiei publice implicate a face demersuri pentru depunerea actelor şi a se transmite apoi în vederea definitivării dosarului şi chiar persoanelor în cauză, reclamanţii, care erau în măsură să îşi susţină eventualul drept prin actele deţinute.
Pe de altă parte remiterea dosarului a avut loc după demersurile de solicitare a finalizării procedurii în faţa instanţei de judecată.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, în mod corect instanţa de fond admiţând acţiunea reclamantului şi obligând pârâta să desemneze un evaluator autorizat pentru evaluarea imobilului precum şi să emită într-un termen rezonabil de 90 de zile, în favoarea reclamanţilor Decizia reprezentând titlu de despăgubire, a obligat pârâta şi la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată, neavând nici o relevanţă dacă această parte are sau nu personalitate juridică.
Aşa fiind şi având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei civile nr. 549 din 21 iulie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 265/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 269/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
