ICCJ. Decizia nr. 313/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 313/2009
Dosar nr. 827/33/2008
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 22682 din data de 14 februarie 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 şi recunoaşterea calităţii de refugiat din motive etnice şi acordarea drepturilor prevăzute de această lege.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că a fost nevoită ca în luna martie a anului 1942, să părăsească Ardealul de Nord, ocupat de autorităţile hortiste şi să se refugieze împreună cu mama sa din satul Cojocna, jud. Cluj, în satul Buteni, comuna Mărgău, jud. Cluj, localitate care în aceea perioadă aparţinea de România, de unde s-a reîntors în cursul lunii august anul 1945, în localitatea Cojocna.
Prin sentinţa civilă nr. 534 din 25 iunie 2008 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei, a dispus anularea Hotărârii nr. 22682 din data de 14 februarie 2008 emisă de Comisia pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 şi a obligat pârâta să-i recunoască acesteia calitatea de refugiat în perioada 15 martie 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG 105/199 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din probele existente la dosar, respectiv actele de stare civilă şi declaraţiile autentificate ale martorilor G.V., S.A. precum şi din declaraţiile acestora date sub prestare de jurământ rezultă împrejurarea că reclamanta împreună cu mama sa s-a refugiat din satul Cojocna, jud. Cluj, în satul Buteni, Comuna Mărgău, Jud. Cluj, refugiul fiind determinat de persecuţiile etnice în urma cedării Ardealului de Nord, reîntoarcerea din refugiu având loc în luna august a anului 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi ale art. 304 ind. l C. proc. civ., arătând că martorii nu au putut furniza date concrete în ceea ce priveşte refugiul reclamantei.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este neîntemeiat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul şi interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, această situaţie putând fi dovedită cu acte oficiale, iar în lipsa acestora cu declaraţii de martori, potrivit art. 4 alin. l din HG 127/2002 cuprinzând Normele Metodologice de Aplicare a OG 105/1999.
Or, din declaraţiile martorilor G.V., S.A., date în faţa notarului public, şi ulterior, date în faţa instanţei de fond, rezultă cu certitudine că reclamanta, împreună cu familia sa, din motive etnice, s-a refugiat în primăvara anului 1942 în satul Buteni, Comuna Mărgău, Jud. Cluj, reîntoarcerea din refugiu având loc în luna august a anului 1945.
Totodată, în conformitate cu art. 2 teza a I-a din Normele de aplicare, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice".
Esenţial în cauză este, aşadar, faptul că din cauza persecuţiilor etnice la care au fost supuşi, reclamanta şi familia sa au fost obligaţi să îşi părăsească domiciliul, refugiindu-se într-o altă localitate. Că schimbarea domiciliului de către reclamantă şi familia sa a fost determinată de persecuţiile etnice suferite de aceştia rezultă şi din împrejurarea că refugiul acestora s-a întins pe întreaga perioadă prevăzută de OG nr. 105/1999, la sfârşitul căreia reclamanta s-a reîntors în localitatea de domiciliu, în luna august a anului 1945.
În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, aşadar conform legii, instanţa de fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi în consecinţă să-i acorde acestuia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 534 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 312/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 315/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
