ICCJ. Decizia nr. 357/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 357/2009
Dosar nr. 1212/2/2008
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1746 din 5 iunie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul D.I. împotriva pârâtei Arhivele Naţionale, având ca obiect constatarea refuzului nejustificat al acestei instituţii publice de a-i soluţiona o serie de sesizări privind activitatea D.J.A.N. Sălaj, precum şi obligarea la plata de despăgubiri pentru daunele produse.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. Pârâta a răspuns la petiţiile reclamantului prin adresele nr. 6268/6285 din 21 iunie 2007 şi nr. 14010 din 4 septembrie 2007, în limita competenţelor sale, fiindu-i comunicate toate documentele ce au putut fi identificate. Împrejurarea că răspunsurile comunicate nu convin reclamantului nu determină, conchide Curtea de Apel, un refuz nejustificat de soluţionare a cererii şi, ca atare, nu există temei pentru acordarea despăgubirilor solicitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul D.I., fără a-l motiva în drept.
Recurentul critică hotărârea primei instanţe sub aspectul ignorării dispoziţiilor art. 31 din Constituţia României privind dreptul la informare. Susţine că intimata îi blochează dreptul de a obţine date în legătură cu proprietăţile deţinute de înaintaşii săi. De asemenea, fără nicio justificare, intimata refuză să-i comunice copii de pe procesele verbale, respectiv de pe actele întocmite cu ocazia controalelor efectuate la D.J.A.N. Sălaj, ca urmare a sesizărilor sale.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Arhivele Naţionale a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că soluţia pronunţată de Curtea de Apel este legală întrucât instituţia a răspuns punctual tuturor problemelor ridicate de recurent prin memoriile sale şi i s-au comunicat toate documentele găsite.
În recurs, nu s-au administrat înscrisuri noi, probă admisibilă în recurs conform art. 305 C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticii formulate, care poate fi încadrată în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a întâmpinării, precum şi, potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Recurentul-reclamant D.I. a formulat în cursul anului 2007 un număr de patru petiţii la intimata pârâtă Arhivele Naţionale. Primele trei - nr. 6268, 6285 şi 6369/2007 - aveau ca obiect verificarea realităţii unor informaţii transmise de D.J.A.N. Sălaj în legătură cu starea civilă a înaintaşilor săi şi proprietăţile acestora, precum şi cu dosarul succesoral nr. 344/1947 privind pe F.V. iar cea de a patra, nr. 14010/2007, conţinea solicitarea de a i se comunica detaliat rezultatul controlului efectuat la direcţia judeţeană, ca efect al reclamaţiei sale.
Instituţia publică intimată a răspuns la ambele seturi de probleme, în mod punctual.
Astfel, primele trei petiţii au fost grupate şi au primit o singură rezolvare prin adresa răspuns nr. 6268, 6285, 6369 din 21 iunie 2007, în care, în esenţă, s-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 20 – art. 21 din Legea nr. 16/1996, modificată şi completată, Arhivele Naţionale eliberează copii, extrase şi certificate de pe documentele pe care le deţin, instituţia nefiind abilitată să reconstituie acte de proprietate, să clarifice situaţii juridice ori să facă deducţii şi interpretări ale aspectelor sesizate de petenţi. Totodată s-a indicat explicit că răspunsurile ce i-au fost transmise recurentului de către direcţia judeţeană au fost în concordanţă cu datele furnizate în cereri şi evidenţele instituţiei.
Cea din urmă petiţie, nr. 14010/2007, a fost rezolvată prin adresa cu acelaşi număr din data de 3 septembrie 2007, în care se explică în detaliu modul efectiv de soluţionare a cererilor recurentului, căruia i s-au comunicat toate documentele ce au fost identificate în arhive, adică atât acte de stare civilă ale ascendenţilor, cât şi documente referitoare la proprietăţi, inclusiv Regulamentul de exploatare a pădurii Meseşu din hotarul comunei Ortelec, judeţul Sălaj, cu menţiuni din anul 1926 privind pe proprietarii F.V. şi soţia. Cât priveşte rezultatele verificărilor efectuate, ca efect al reclamaţiei sale, recurentului i s-a indicat faptul că toate informaţiile şi înscrisurile comunicate sunt corecte, fiind conforme cu „existentul de documente" al Arhivelor Naţionale, iar despre suspiciunile legate de interesul personal al unor funcţionari publici aflaţi în raporturi de serviciu cu direcţia judeţeană s-a menţionat că nu s-a identificat niciun indiciu în sensul celor afirmate.
Din această expunere a conţinutului cererilor, respectiv a răspunsurilor instituţiei publice, rezultă că în speţă nu există refuz nejustificat de soluţionare, după cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel, negăsindu-ne în ipoteza reglementată de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Potrivit tezei întâi a textului de lege enunţat, prin refuz nejustificat de a soluţiona o cerere se înţelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane".
Or, în cauza de faţă nu există voinţa de a nu rezolva cererea, ci, dimpotrivă, s-a probat de către intimata-pârâtă că în scopul identificării documentelor solicitate care, uneori, nu erau descrise corespunzător de recurent, nefiind indicate nici măcar denumirea, instituţia emitentă, anul emiterii, localitatea ori titularii actului, angajaţii săi au cercetat in extenso fondurile arhivistice susceptibile a conţine datele solicitate.
Cât priveşte invocarea dispoziţiilor art. 31 din Constituţia României, privind dreptul cetăţenilor la informaţie, Înalta Curte constată că recurentul face doar o trimitere generică la norma constituţională, fără a indica în concret care este tipul de informaţie publică ori personală a cărei comunicare îi este refuzată.
În realitate, după cum rezultă chiar din cererile formulate de recurent informaţiile necomunicate se referă la „lista documentelor emise între anii 1870 - 1950 de către Judecătoria Zalău, lista documentelor rezultate din activitatea notarială desfăşurată în aceeaşi perioadă în Zalău şi lista registrelor parohiale ale localităţilor Mirsid şi Ortelec din acea perioadă". Din chiar această enumerare se observă natura improprie a solicitării, caracterul său generic, precum şi nejustificarea unui interes concret, aşa încât necomunicarea acestui tip de informaţie nu poate fi reproşată intimatei.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva sentinţei nr. 1746 din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 211/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 391/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
