ICCJ. Decizia nr. 211/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 211/2009
Dosar nr. 2958/2/2007
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2110 din 12 septembrie 2007 a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul V.G., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Municipiului Bucureşti, prin care reclamantul solicita să se constate că i-au fost vătămate drepturile prin deţinerea în penitenciarul Rahova, împotriva voinţei sale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, reclamantul a contestat nelegalitatea măsurii arestării preventive, precum şi, generic, hotărâri ale Tribunalului Bucureşti emise contrar prevederilor constituţionale.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 instanţa a apreciat că nu este posibilă, pe calea contenciosului administrativ, contestarea acestor măsuri şi a unor hotărâri judecătoreşti pronunţate în procese penale, aceste aspecte intrând sub incidenţa Codului de procedură penală.
Drept urmare a pus în discuţie, din oficiu, şi a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, respingând ca atare cererea reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul V.G. susţinând că, „nu a fost de acord" cu excepţia invocată, din oficiu, de către instanţa de fond, în considerarea dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 întrucât „acest alineat se referă la cazuri excepţionale" şi nu-i este aplicabil.
A mai precizat recurentul că, în situaţia în care instanţa de fond îşi declină competenţa va fi de acord cu admiterea excepţiei şi a invocat dispoziţiile art. 158 C. proc. civ.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât şi public".
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (2) din acelaşi act normativ, „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură juridică".
Cum, în speţă, recurentul-reclamant contestă punerea în executare a unor hotărâri penale şi legalitatea mandatelor de arestare preventivă, acte ce intră sub incidenţa dispoziţiilor codului de procedură penală, Curtea constată că, în mod corect, instanţa de fond, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea acestuia.
Pentru aceste considerente constatând că, potrivit art. 304 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.G. împotriva sentinţei civile nr. 2110 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 1585/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 357/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
