ICCJ. Decizia nr. 391/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 391/2009
Dosar nr. 509/2/2008
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 22 aprilie2008 reclamanta P.C. a solicitat Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, să se dispună anularea Hotărârii nr. 16263/512 din 23 noiembrie 2006, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că pârâta a refuzat în mod nejustificat să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deşi a făcut dovada că împreună cu părinţii săi a suferit persecuţii etnice în sensul prevăzut de Legea nr. 189/2000, fiind născută la data de 21 septembrie 1942 în localitatea Ilieşti, judeţul Suceava şi strămutată împreună cu familia în baza Tratatului de la Craiova.
Prin sentinţa civilă nr. 1369 din 28 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei P.C., a anulat Hotărârea nr. 16263/512 din 23 noiembrie 2006 emisă de pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 21 septembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate în cauză rezultă că, reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, şi că începând cu data naşterii sale, respectiv 21 septembrie 1942, a împărtăşit întru-totul situaţia părinţilor săi refugiaţi. Instanţa de fond a considerat că aprecierea pârâtei în sensul că reclamanta s-a născut la doi ani după punerea în aplicare a Tratatului semnat la Craiova între România şi Bulgaria, privind schimbul de populaţie între cele două ţări, contravine sensului pe care, legiuitorul l-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 189/1999.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, se susţine că reclamanta nu este îndreptăţită să beneficieze de statutul de strămutat în condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece fiind născută la data de 21 septembrie 1942 în localitatea Ilieşti, jud. Suceava, după aproximativ doi ani de la schimbul obligatoriu de populaţie intervenit în temeiul Tratatului încheiat la Craiova între România şi Bulgaria, la data de 7 septembrie 1940, aceasta s-a născut practic pe teritoriul Statului Român, neputând invoca aşadar persecuţii etnice, autorităţile române nepersecutându-şi proprii cetăţeni. Arată recurenta că de prevederile legii nu pot beneficia decât copiii concepuţi la data strămutării, iar nu şi cei concepuţi după strămutare, născuţi pe teritoriul României, pe considerentul că au suferit privaţiuni din cauza statutului de strămutat pe care l-au avut părinţii.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate începând cu 6 septembrie 1940 şi până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Din probele administrate în cauză rezultă că, reclamanta este fiica numiţilor S.H. şi S.E., care au domiciliat în localitatea Frăsari, judeţul Durostor, iar naşterea acesteia a avut loc în timpul refugiului părinţilor săi, în localitatea Ilieşti, raionul Gura Humorului.
Curtea nu poate lua în considerare motivele de recurs, potrivit cu care, de prevederile Legii nr. 189/2000, nu pot beneficia copiii născuţi după strămutare, pe considerentul că legea nu îi prevede expres ca beneficiari şi pe aceştia.
Din interpretarea teleologică a prevederilor OG nr. 105/1999, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că obiectul şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii ca şi familia sa.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios dispoziţiile legale aplicabile. Pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1218 din 16 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 357/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3970/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
