ICCJ. Decizia nr. 3755/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3755/2009
Dosar nr. 3250/113/2008
Şedinţa publică din 30 iulie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentinţa nr. 125 din 20 mai 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta Şt.S.F. a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. 3 alin. (l) din HG nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. l alin. (6) din OUG nr. 148/2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că definiţia pe care actele administrative normative atacate o dau noţiunii de „naştere" este în contradicţie cu dispoziţiile ordonanţei de urgenţă în aplicarea căreia au fost emise şi, prin discriminarea pe care o creează între persoane aflate în situaţii identice, poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost emise de la însuşi scopul pentru care a fost adoptat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.J.P.S. Brăila.
În esenţă, recurenta A.J.P.S. Brăila apreciază că excepţia de nelegalitate invocată este inadmisibilă, întrucât art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, prevede posibilitatea cenzurării, pe calea excepţiei de nelegalitate, a unui act administrativ unilateral cu caracter individual. Excepţia de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu şi pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură.
Pe fondul cauzei, se arată că instanţa de fond a admis excepţia invocată printr-o interpretare greşită a textului de lege în temeiul căruia a fost adoptat actul administrativ contestat.
Dispoziţiile art. 3 alin. (l) din HG nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 6 alin. (l) din OUG nr. 148/2005 definesc naşterea ca fiind „aducerea pe lume a unui sau mai multor copii vii".
Acest text de lege recunoaşte dreptul la acordarea unei singure indemnizaţii pentru familie, indiferent dacă acesta are gemeni, pe considerent că această indemnizaţie reprezintă un substitut al salariului, deoarece în perioada concediului de creştere şi îngrijire a copilului, contractul individual de muncă al celui în cauză este suspendat, conform legii.
Măsurile de protecţie socială prevăzute de dispoziţiile textului legal citat anterior şi reluate de prevederile art. 2 alin. (l) din Normele aprobate prin HG nr. 1025/2006 urmăresc îmbunătăţirea echilibrului social - economic al familiei, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului şi nu reprezintă măsuri de protecţie a copilului.
Prin soluţia pronunţată, instanţa a extins aplicarea prevederilor OUG nr. 148/2005 şi pentru alte situaţii decât cele avute în vedere prin dispoziţiile acestui act normativ, împotriva voinţei exprese a legiuitorului.
A fost invocat şi faptul că instanţa de judecată a omis să citeze emitentul actului, încălcându-se prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care prevăd citarea părţilor şi a emitentului actului.
Din examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul pentru următoarele considerente:
În cauză, a fost invocată excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (l) din HG nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. l alin. (6) din OUG nr. 148/2005.
Instanţa de fond a soluţionat cauza fără ca emitentul actului să fi fost citat în cauză, încălcându-se astfel dispoziţiile procedurale referitoare la citarea tuturor părţilor din proces dar şi ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Mai întâi, la momentul pronunţării instanţei de fond, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, care a intrat în vigoare la 2 august 2007 şi se prevede obligativitatea citării emitentului actului.
Însă, chiar anterior modificărilor, practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost constantă şi s-a pronunţat în sensul obligativităţii citării autorităţi emitente.
Această necesitate rezultă din redactarea art. 85 C. proc. civ., potrivit căruia „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel".
Chiar şi forma anterioară a art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 putea, chiar dacă prevederea nu era expresă, să conducă la ideea că trebuia citată şi autoritatea emitentă, condiţiile în care cauza urma a fi soluţionată pe baza unei excepţii.
Aceasta pentru că citarea este foarte importantă nu numai pentru respectarea a două principii fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea şi dreptul la apărare, ci şi pentru a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O. şi recunoscut de jurisprudenţa C.E.D.O.
De aceea, în baza art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va fi admis recursul, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând a fi citat G.R., în calitatea sa de emitent al hotărârii, a cărei legalitate se contestă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.J.P.S. Brăila împotriva sentinţei nr. 125 din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3751/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3756/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
