ICCJ. Decizia nr. 3758/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3758/2009
Dosar nr. 409/40/2009
Şedinţa publică din 30 iulie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 113 din 29 mai 2009, Curtea de Apel Suceava a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor A.J.P.S. Botoşani şi D.M.P.S.J. Botoşani, a respins excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată de pârâtul G.R. şi intervenientul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. 3 alin. (l) din HG nr. 1025/2006, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.
În ceea ce priveşte inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a HG nr. 1025/2005, ca act administrativ normativ, invocată de pârâtul G.R. şi intervenientul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Curtea a apreciat că textul art. 4 alin. (l) teza I din Legea nr. 554/2004 modificată, face referire doar la actul administrativ unilateral cu caracter individual, însă, alin. (2) al aceluiaşi articol, se referă la actul administrativ unilateral fără a mai face distincţie între actul cu caracter normativ şi actul cu caracter individual, astfel că dispoziţiile celor două texte ale aceluiaşi articol este necesar a fi interpretate conform principiului de drept care impune ca legea să fie interpretată şi aplicată în sensul de a produce efecte juridice.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor A.J.P.S. Botoşani şi D.M.P.S.J. Botoşani, Curtea a reţinut că potrivit art. 4 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, acestea sunt părţi în sensul textului de lege menţionat, astfel că o eventuală admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive ar putea fi invocată ulterior pentru inopozabilitatea prezentei decizii în dosarul de fond.
Pe fondul cauzei, pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că definiţia pe care actele administrative normative atacate o dau noţiunii de „naştere" este în contradicţie cu dispoziţiile ordonanţei de urgenţă în aplicarea căreia au fost emise şi, prin discriminarea pe care o creează între persoane aflate în situaţii identice, poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost emise de la însuşi scopul pentru care a fost adoptat împotriva acestei hotărâri au declarat recurs G.R. şi D.M.P.S.J. Botoşani.
Recurentul G.R., consideră că excepţia de nelegalitate a prevederilor HG nr. 1025/2006 este inadmisibilă, solicitând respingerea acesteia în consecinţă.
Se apreciază că art. 4 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 reglementează cercetarea legalităţii actelor administrative cu caracter individual astfel că este inadmisibilă contestarea HG nr. 1025/2006 prin formularea unei excepţii de nelegalitate, având în vedere caracterul normativ al actului contestat.
Cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, se arată că HG nr. 1025/2006 este temeinică şi legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României republicată, art. 111 din OUG nr. 44/2006, a Legii nr. 61/1993 iar la elaborarea actului au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, existând avizul favorabil al C.E.S.C.L.
A arătat recurentul G.R., prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, instanţa de fond apreciind greşit că dispoziţiile actului atacat sunt nelegale în privinţa definirii termenului de „naştere", întrucât recunoaşterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (l) din OUG nr. 148/2005, pentru fiecare naştere şi nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate şi nu ridică aspecte de neconstituţionalitate.
În acest context, s-a învederat că măsurile de protecţie socială prevăzute de dispoziţiile art. 6 alin. (l) din OUG nr. 148/2005 şi reluate de prevederile hotărârilor de guvern atacate urmăresc îmbunătăţirea echilibrului social - economic al familiei, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului şi nu reprezintă măsuri de protecţie a copilului aşa cum eronat a reţinut prima instanţă şi că dispoziţiile actelor normative ce fac obiectul excepţiei de nelegalitate sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile legii în vigoare în domeniu şi cu cele ale Constituţiei republicate.
S-a mai precizat că, în realitate, prin demersul său, intimata-reclamantă a urmărit extinderea prevederilor OUG nr. 148/2005 şi pentru alte situaţii decât cele avute în vedere prin dispoziţiile acestui act normativ, că prima instanţă nu avea competenţa de a crea, de a abroga sau de a modifica dispoziţiile unei legi şi de a deveni astfel legislator pozitiv şi că nu era permis instanţei de fond nici ca prin interpretarea normelor juridice să adauge consecinţe contrare legii.
În motivarea căii de atac, recurenta D.M.P.S.J. Botoşani a arătat că din coroborarea dispoziţiilor art. 6 alin. (l) din OUG nr. 148/2005 cu cele ale art. 3 alin. (l) din HG nr. 1025/2006 rezultă indubitabil că intenţia legiuitorului a fost stabilirea indemnizaţiei în funcţie de numărul de naşteri şi nu după numărul de copii rezultaţi din fiecare naştere.
S-a mai arătat că indemnizaţia este un substitut al salariului, iar faptul că în speţa de faţă este vorba despre gemeni, nu conduce la ideea că titularul dreptului ar fi beneficiat de 2 salarii, respectiv două indemnizaţii de înlocuire a salariilor.
Examinând cauza prim prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile nu sunt fondate.
Excepţia inadmisibilităţii invocată ca motiv de recurs de G.R. nu poate fi reţinută.
Intimata-reclamantă a contestat legalitatea prevederilor HG nr. 1025/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005, act administrativ cu caracter normativ ce conţine reguli generale de conduită, impersonale şi de aplicabilitate repetată la un număr nelimitat de subiecţi.
Este adevărat că legiuitorul în art. 4 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 face trimitere în privinţa analizării legalităţii la actele administrative cu caracter individual ceea ce ar putea conduce la concluzia că s-ar limita posibilitatea invocării excepţiei de nelegalitate la actul administrativ unilateral cu caracter individual.
Este de observat însă că în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act administrativ unilateral" fără a se mai face distincţie între cel normativ şi cel individual.
În virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, se apreciază că şi în actuala reglementare actele administrative cu caracter normativ pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepţiei de nelegalitate prevăzute de art. 4 din legea contenciosului administrativ.
Excepţia de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter normativ ca mijloc de apărare poate fi invocată în cadrul oricărui proces aflat pe rol, astfel cum s-a şi întâmplat în cauza dedusă judecăţii.
Pe fondul cauzei, criticile aduse de pârâţi sunt neîntemeiate, prevederile art. 21 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobate prin HG nr. 1025/2006 sunt nelegale.
În motivele de recurs, se fac trimiteri la alte aspecte decât cele reţinute de instanţa de fond în privinţa excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor din norme care adaugă la lege.
Potrivit art. 108 din Constituţia României, Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe, hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
Art. 6 alin. (l) din OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului prevede că indemnizaţia lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, precum şi persoana care a fost numită tutore).
Definind naşterea într-o manieră contrară literei şi spiritului OUG nr. 148/2005 şi limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanţa de urgenţă la numărul naşterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultaţi din fiecare naştere, art. 2 din HG nr. 2825/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 şi art. 2 şi 3 din HG nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a aceluiaşi act normativ contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.
Într-adevăr, OUG nr. 148/2005 se referă la indemnizaţia lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din acelaşi act normativ, iar la modul cum s-a definit naşterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanţei de urgenţă s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuţi şi cei, de exemplu, adoptaţi, în sensul că în cazul adopţiei s-ar primi o indemnizaţie pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuţi în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizaţie.
În aceste condiţii, apreciind că în mod corect, în exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale, instanţa de fond a reţinut că prevederile din actele administrative normative atacate nu sunt conforme cu dispoziţiile art. 6 alin. (l) din OUG nr. 148/2005, sentinţa atacată se priveşte ca legală şi temeinică iar recursurile declarate de G.R. şi D.M.P.S.J. Botoşani ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de G.R. şi D.M.P.S.J. Botoşani împotriva sentinţei nr. 113 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3757/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4055/2009. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
