ICCJ. Decizia nr. 4055/2009. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4055/2009
Dosar nr. 4982/1/2009
Şedinţa publică din 2 octombrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ, prin sentinţa nr. 238 din 28 mai 1999, a admis că acţiunea civilă formulată de reclamantul G.N., împotriva deciziei nr. 46 din 24 martie 1999 emisă de Comisia judeţeană de aplicare a Decretului - Lege nr. 118/1990 de pe lângă D.G.M.P.S. Dolj şi în consecinţă a anulat această decizie, urmând a se emite o alta, constatând că reclamantul se încadrează în dispoziţiile art. 1 din Decretul - Lege nr. l 18/1990 (strămutat) şi poate primi indemnizaţia prevăzută de acest act normativ.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs D.G.M.P.S.J. Dolj, susţinând, în esenţă, că din probele depuse la Comisia de aplicare a Decretului - Lege nr. l 18/1990 din cadrul D.G.M.P.S.J. Dolj, nu rezultă că reclamantul a fost strămutat din motive politice.
Recursul a fost admis, prin Decizia nr. 559 din 18 decembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, reţinându-se că din analiza actelor şi lucrărilor rezultă că reclamantul a părăsit localitatea Ostroveni, judeţul Dolj, dar nu rezultă a fost strămutat din motive politice aşa cum prevede art. 1 alin. (l) din Decretul - Lege nr. 118/1990.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul - recurent G.N.
În motivarea cererii de revizuire s-a susţinut că a fost persecutat politic de regimul comunist, că din cauza stării materiale şi sociale a pârâţilor s-a mutat din comuna Ostroveni, judeţul Dolj, la sora tatălui, în oraşul Turda, care l-a înfiat.
În drept, a arătat că cererea de revizuire se întemeiază pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 2998 din 29 mai 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire, ca neîntemeiată, reţinând următoarele:
- revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin intermediul căreia, hotărârea ce se atacă este apreciată ca nelegală, nu în raport de probele existente la dosar în momentul pronunţării acesteia ci numai în raport de elementele noi, necunoscute instanţei la data când a adoptat soluţia;
- potrivit art. 322 alin. (l) pct. 5 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
În continuare s-a procedat la analiza actelor depuse, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor enunţate mai sus şi s-a constatat că:
- În ceea ce priveşte Raportul cu propunerea de recrutare în calitate de informator a revizuientului, Înalta Curte arată că acest act nu are forţă probantă în cauză şi deci nu îndeplineşte condiţia de act doveditor.
- Din raportul investigaţii rezultă data naşterii, data absolvirii şi natura cursurilor absolvite, data decesului tatălui, situaţia mamei şi a soţiei revizuientului - reclamant, aşa încât nici acest act nu dovedeşte că reclamantul a fost strămutat din comuna Ostroveni în oraşul Turda.
- Adresa nr. 467 din 11 martie 2009, conţine informaţii despre Directiva biroului politic al C.C. al P.M.R. din august 1952, şi anume modul în care urma să se acţioneze pentru îmbunătăţirea compoziţiei de clasă a elevilor şi studenţilor.
Între aceste măsuri se înscria şi aceea că „fiii de exploatatori" să fie exmatriculaţi.
Cu referire la reclamant, Înalta Curte a constatat că acesta a urmat cursurile facultăţii de matematică şi nu a dovedit că a fost exmatriculat.
A mai reţinut Înalta Curte că nu sunt întrunite nici celelalte condiţii, respectiv înscrisurile să fi fost reţinute de partea potrivnică sau să nu fi fost înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare G.N., susţinând că în mod greşit s-a anulat cererea de revizuire având în vedere că potrivit art. 15 din Legea taxei judiciare de timbru este scutit de la plata acesteia.
Contestatorul nu a indicat temeiul de drept al contestaţiei în anulare.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă atât prin prisma dispoziţiilor art. 317 care reglementează contestaţia în anulare obişnuită, cât şi ale art. 318 alin. (1) care constituie cadrul legal al contestaţiei în anulare speciale.
1. Potrivit dispoziţiilor art. 317 alin. (l) C. proc. civ., „hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului".
Prin urmare condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare obişnuită sunt în număr de două şi anume: hotărârea care se atacă să fie irevocabilă şi motivul contestaţiei să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
În speţă, contestatorul invocă o altă situaţie juridică şi anume aceea că în mod greşit a fost anulată cererea de revizuire ca netimbrată, deşi nu a fost citat cu menţiunea îndeplinirii acestei obligaţii, ipoteză care nu reflectă realitatea juridică, având în vedere că potrivit actelor dosarului de revizuire nu s-a stabilit în sarcina revizuentului plata vreunei taxe judiciare de timbru, iar cererea de revizuire a fost respinsă ca neîntemeiată ci nu anulată ca netimbrată.
2. Referitor la motivele prevăzute de art. 318 alin. (l) C. proc. civ. şi care reglementează cele două cazuri ale contestaţiei în anulare specială, textul legal prevede „in terminis", ca şi condiţie de admisibilitate, că pot constitui obiect al acesteia numai hotărârile instanţelor de recurs care sunt rezultatul unei greşeli materiale sau prin care s-a omis cercetarea vreunui motiv de recurs.
Or, hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a contestaţiei în anulare a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de revizuire şi nu de o instanţă de recurs, astfel cum prevede textul legal mai sus citat.
Prin urmare, faţă de considerentele arătate, Înalta Curte constată că cererea contestatorului G.N. nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de Codul de procedură civilă, motiv pentru care urmează să respingă contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de G.N., împotriva deciziei nr. 2998 din 29 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3758/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4069/2009. Contencios → |
|---|
